O fi bun şi marketingul ăsta la ceva

– Tu fată!

Eu, cu fiecare bancă la care am credit sau cont, încerc să dezvolt o relaţie cât mai personală cu ghişeiţele; mai puţin cu BRD-ul. Pentru că fuck BRD-ul.
– E! zice ghişeiţa.
– Deci am intrat la voi pe site.
– Aşa.
– Şi ghici! Nici un contact, nicăieri, de la persoana de la marketing.
– Aşa.
– No, păi şi îi normal? Cum îl cheamă? Ce date de contact are? Ce adresă de e-mail?
– …
– Păi dacă vreau să-i trimit un e-mail cu o ofertă de parteneriat reciproc avantajoasă? Dacă am un proiect care ar duce renumele băncii pe noi culmi de glorie şi succes? Dacă îmi vine o idee care ar putea revoluţiona percepţia brandului vostru în ochii consumatorilor corporeit şi persoane psihice?

Atunci am pronunţat corporeit, ca să mă înţeleagă fata; dar vă implor eu, vă implor frumos, ca un traducător ce mi-s:

NU

MAI

PRONUNŢAŢI

CORPOREIT!!!

PRONUNŢAŢI

CORP(O)RET!!!!

– Păi dacă vrei să trimiţi un mail din ăsta, îmi trimiţi mie, şi-l dau eu mai departe directorului de marketing!
– Nu, nu aşa. Te rog eu fă-mi rost de adresa lui de e-mail, eu promit solemn, pe cuvânt de Gropar, că nu îl spamez, dar trebuie să discut cu omul direct – şi la telefon, şi pe mail, în funcţie de cum poate şi are disponibilitate.
– Nu pot. Nu am voie să divulg adresa de mail a directorului de marketing.
– Poftim???
– Da, ai auzit bine!
– Da’… tu ştii că adresa de mail a lu’ răposatul Steve Jobs era publică? Deci a lu’ the Steve Jobs, preşedintele celei mai bogate companii din lume? Şi directorul vostru de marketing, pe lângă faptul că e un anonim pe google, îşi ascunde adresa de e-mail în faţa potenţialilor parteneri, chiar dacă sunt clienţi ai băncii încă de la înfiinţare şi îşi ţin şi economiile la voi?
IMG_2704
Steve Jobs i-a inspirat pe mulţi – între ei, şi pe acest antreprenor de firmă de curăţenie, rog seriozitate.

– Da.
– Şi mai ştii că şi Seth Godin îi certa pe şefii de marketing că de ce-şi ţin adresele de mail ascunse?
– …
– No bun. Atunci uite, îţi trimit ţie mailul, tu fă-i lui forward, dar te rog frumos comunică-i că îmi doresc să îi aflu adresa de e-mail sau numărul de telefon, că e ridicol să treacă prin tine toate grozăviile pe care doresc să i le spun, şi am chestii importante să-i împărtăşesc.
– OK.

Au trecut luni de zile. Trec iarăşi la bancă să-mi depun cărămida de euroi pe care-i economisesc zilnic, că efectiv nu ştiu ce să mă mai fac cu ei:
– Tu fată? I-ai trimis omului mailul?
– Da!
– Şi?
– Apăi n-o răspuns!
– Da’ de primit l-o primit?
– Da, că mi-o confirmat!
– Aha. Mno, OK, mulţumesc. Da’… ştiţi că aplicaţia voastră mobilă pentru România are pagini în limba portugheză, nu?
– Nu mă ştiu cu din astea, tre’ să suni la call center.
– OK. M-am lămurit, mersi

Mi-am zis – mno, asta e, bancă mică, n-ai ce cere – plus că îi suspectam că sunt singurul lor client din Cluj, că niciodată nu am găsit acolo coadă. Dar apoi, exact cum mă aşteptam, după ce directorul de marketing nu mi-o răspuns la e-mail şi o mai şi făcut pe misteriosul, am aflat că banca Millennium va fi preluată de unguri.

Şi încă am fost blând cu ei…

8 lovituri, dă-i și tu!