Ies de la muncă la o oră mândră, târîndu-mi picioarele, obosit ca ăla din mitologie, nu mai ştiu cum îl cheamă, Priap sau Sisif.

Mă îndrept spre troleul care mă duce către frumosul Mănăştur, mă sprijin cu spatele de ceva dudui de vreo 70 de ani şi scot telefonul să butonez la el (tura asta jucam un joc în care eram ceva comandant de submarin în al doilea război mondial). La un moment dat, troleul pune o frână de să mă duc în cap, nu alta! Mno, asta e, îmi zic, o fi vreo greşeală.

Greşeala se repetă de încă vreo şase ori pe kilometru, iar Groparu observă mirat că nici unul dintre tovarăşii de drum nu are nici o reacţie creştinească; aşa că Groparu, foarte Zen, îşi vede mai departe de torpilele lui şi vasele lui de război, dar când coboară se uită urât la şofer prin ochelarii de soare. Şoferul se uită şi el agresiv înapoi, Groparu cumpăneşte dacă să-i strice ziua şoferului sau nu, se hotărăşte să nu, viaţa merge înainte.

Pe drum, cumpără un kil de roșii mari, frumoase, culoarea sângelui, naturale, umflate cu azot. Apoi, 10 minute mai târziu, Groparu ajunge la locul de unde ia rechinul către frumosul Floreşti, unde este abordat de cel mai vârstnic cetăţean din lumea rurală, un soi de bunicul Ion cu pălărie şi vestă la vreo 72 de ani, metamorfozat în transportator ilicit de navetişti. Groparu alege să moară cu altă ocazie, nu în maşina condusă de veteranul primului război mondial, şi în acest scop îşi ia un taxi.

La semafor, taxiul lui Groparu este depăşit de un BMW-ist care taie coloana pe banda opusă ca să fie el primul; dar, fiind frumosul Mănăştur, BMW-ul agaţă un bidon de plastic abandonat pe carosabil şi îl târăşte, într-o scârţâitură atroce de plastic pe asfalt, până dincolo de semafor. Din el coboară un puşti firav cocălăruţ de 19 ani, exasperat de BMW-urile astea care agaţă bidoane, tocmai la timp ca să mă audă cum râd ostentativ către el.

Ajung cu bine în frumosul Floreşti, unde îmi scot Gropărelul la locul de joacă. Doi prunci de vreo 3 ani aruncă cu pietre către noi. Când le atrag atenţia, împăciuitor, aproape că scot limba la mine, şi unul vine ameninţător rotind o joardă deasupra capului. În ăstimp, părinţii lor fumau, beau bere şi spărgeau seminţe la locul de joacă. Nimeni în Balcani nu bea atâta bere la PET, nu sparge atâtea seminţe şi nu fumează atâta lângă prunci ca mămicile grase şi frumoase din Floreşti.

Îi combin pe pruncii războinici cu Moş Crăciun care nu aduce jucării copiilor care aruncă pietre ca oamenii preistorici, apoi, după ce mă împrietenesc cu cei doi rebeli (îi puteam fura de 5 ori până atunci să le vând organele, că nimeni nu se uita după ei) ajungem cu Gropărelu’ la leagăne. Unde o mămică tocmai îi urla în ureche copilului ei: “Mă, tu n-auzi că te tot strig? Eşti surd, sau eşti prost?”

Mai stăm oleacă, se face seară, pornim către casă. Tocmai la timp ca să admirăm cu cât talent parchează vecinul.

Parcare like a boss

Şi amu vă întreb pe voi, aşa cum se tot întreba şi Gaben într-o vreme: nu ne facem noi o ţară numa’ a noastră?

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 22 comments

  1. Gigi Reply

    😎 Ba da , domnu’ Radu ! Eşti invitatul meu să deschizi lista cu cei interesaţi ! By the way 🙁 despre mămici) expresia completă era grase , frumoase şi roşii !

  2. Razvan Reply

    Domnule Gropar, pai dumneata locuiesti in Cluj. Pe mine m-a batut soarta si am ajuns in Constanta. Pe tine te surprinde un BMW care depaseste haotic. Pe mine a ajuns sa ma surprinda un sofer care sta la semafor. Pe tine te surprinde ca doi copii nu sunt supravegheati corespunzator. Pe mine ma surprinde sa vad doi copii supravegheati de cineva, oricine. Iti recomand o saptamana de “vacanta” in minunatul oras-port de la Marea Neagra, dupa care batranelul de 72 de ani, cu palarie si vesta, o sa ti se para cel mai sigur sofer din Univers. Din punctul meu de vedere, daca ai avut noroc sa ajungi/ramai dincolo de munti, din TImis pana in Bucovina, esti norocos nevoie mare.

  3. George S. Reply

    Tot nu pot înțelege cum se poate ca în blocurile de după 2000 să fie așa limitate spațiile de parcare și spațiile verzi. Mă minunez de priveliștea dezolantă de fiecare dată când trec prin Florești.

    Mai înțelegem agomerările comuniste unde nu se aștepta nimeni ca tot muncitorul de uzină să aibă patru roți, dar pentru construcțiile noi distanțele mici dintre blocuri mi se par o țigăneală, mai ales că e vorba de Florești, unde era teren suficient.
    Poate sunt de vină standardele urbanistice neactualizate, că altfel nu văd cum au putut primi aprobare asemenea lego-uri sufocante de care de abia așteptam să scăpăm, că doar de aia ne-am mutat în construcții noi în afara orașului, nu?

  4. Stefana Reply

    Da, hai sa ne facem noi tara noastra. Dar cine suntem noi? Se da test la intrare? 😀

  5. Groparu Nemernic Reply

    @ Razvan: man, trebuie neaparat sa imi implementez scriptul ala de votat comentariile, sa-ti dau vreo doua-trei mii de voturi pentru ce ai scris!
    @ George S: iti spun eu cum se poate, umbla vorba prin targ ca fostul primar din Floresti dadea aprobari la blocuri pentru un cartus de tigari.
    @ Stefana: mie mi-e frica ca daca-mi fac tara mea, sunt primul cetatean caruia i se refuza intrarea…

  6. d.orin Reply

    io ma inscriu pe lista de asteptare.
    m-am saturat sa ma aplec dupa fi-mea de un an ca sa-i iau cojile de seminte si mucurile de tigara din mana.

    amu stau sa ma gandesc:
    – ori am o copila care prea vrea sa isi faca un pic de curatenie la locul de joaca (oricare si toate ar fi acesta),
    – ori am o copila prea curioasa din fire…

    da. ma inscriu pe lista de asteptare.

  7. alexnicolae Reply

    in targu mures, tocmai ce parcam ca vine o duduie ca nu pot sa parchez mai incolo ? ca aici parcheaza ea langa garajul ei, care e gol acuma si trebuie sa vina sotul sa puna masina in garaj si ar fi frumos din partea ei sa lase masina aproape de garaj sa nu caute sotul ei masina in toata parcarea!

    am zis!
    normal ca parcat mai incolo, daca era asa de important!

  8. Razvan Reply

    Ma bucur ca esti de acord cu mine. 😉 Desi nu imi place viata traita prin comparatie, de data asta trebuie sa spun ca nu pot sa nu va invidiez, pe voi, cei care au ramas “dincolo de munti”. Daca va apucati de vreun proiet de tara noua, da-mi un semn. 😉

  9. Mihai Viteazul Reply

    @Razvan: tocmai mi-am adus aminte cum ma claxonau soferii in Constanta din momentul in care mai erau 3 secunde pana la verde. Oameni grabiti…

  10. alin Reply

    Raducu, ce zici de vecini care iti sar in fata masinii in drum fara niciun motiv, doar pentru ca au boala pe familia ta, si te ameninta cu diverse ?

    Fac precizarea ca respectivii sunt dereglati mintal, vorbesc serios, au probleme psihice… Frumoasa tara, nu ?

  11. cris Carlan Reply

    “nu ne facem noi o ţară numa’ a noastră?” care să fie numită suedia?

  12. karmaa Reply

    Acum m-am intors din concediu si imi fac upgrade la articolele necitite. Dupa ce-am vazut prin frumoasa noastra tarisoara vreu si eu cetatenie. Urgent!

Leave a Reply to d.orin Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *