Nu subestimaţi puterea Social Media

Sau a unui uragan numit Katrina.

Pierzi ceva? Găseşti ceva? Scrie pe Social Media! Vă spun eu, nu ai nimic de pierdut.

Acum vreo săptămână, onorata mea scumpă grijulie soţie perfectă venea agale către casă cu ăsta micu’ în maşină.

Trebuie să ştiţi că primăvara, de când s-a crăcănat ziua, au apărut noi obstacole logistice în viaţa părinţilor, şi anume că mai stai cu pruncul vreo două ceasuri afară înainte să-l bagi în casă când îl aduci de la grădiniţă. Fireşte, asta îţi mănâncă din timpul alocat gospodăriei (gătit, curăţat, spălat, Măruţă, certat soţul etc); dar părinţii nu precupeţesc nici un efort pentru a dezvolta armonios copilul şi pentru ca acesta să aibă suficientă vigoare să-i împingă pe scări cu putere, la bătrâneţe.

În fine.

Şi trece nievasta cu maşina pe lângă fosta creşă a Gropărelului, în Floreşti, moment în care Gropărelu’ ia foc şi cere imperativ să fie lăsat afară din maşină, să facă o vizită la fostele educatoare şi să se dea mare cu cât de mult a crescut el de când merge la grădiniţă (plus că, la fiecare vizită la fosta creşă, Gropărelul capătă o bombonică).

Ca să-şi facă intrarea cât mai acoperit de glorie, Gropărelu’ cere să intre în creşă cu chisiseta (bicicleta) lui, aflată în portbagaj. Ca invadatorul tătar în biserica creştinilor în care se adăpostise întregul sat din calea urgiei.

După vizită, în vâltoarea momentului, onorata mea scumpă grijulie soţie perfectă uită chisiseta copilului lângă maşina cu care demarează în trompă. Şi abia a doua zi îşi dă seama că a uitat chisiseta în câmp! După care aproape că leşină de nervi, convinsă că de la mine s-a molipsit aşa uitucă şi imperfectă.

Am consolat-o cât am putut, şi am reuşit să o fac să mă ierte că a pierdut chisiseta de 70 de lei a copilului.

În fine. Nu a trecut o săptămână; şi peste ce-mi pică ochii mei vultureşti în timp ce mă dădeam cu ligheanul pe Facebook?

chisiseta

Deci:
– din toţi algoritmii Facebook, ăia care te opresc să primeşti în feed-ul tău toate mesajele postate de toţi prietenii tăi, drept urmare vezi numai o selecţie a acestora,
– la o săptămână după eveniment,
– urmare a unei mini-campanii pornită din iniţiativa unei doamne pe care nu am văzut-o niciodată în viaţa mea,
– dar cu care eram prieten pe Facebook,
chisiseta pruncului a fost regăsită.

D-aia nu e bine să ignoraţi puterea Social Media – vă zic eu, Social Media asta dezleagă cununii, dărâmă guverne, găseşte chisisete.

Finalul? Am trimis-o pe nievastă să recupereze chisiseta, am mulţumit fierbinte şi cu miere doamnei fotograf Camelia Burduja (îi mulţumesc frumos şi aici: MULŢUMESC, CAMELIA!) şi m-am pregătit cât am putut eu de serios să nu uit ca, la prima ceartă, să-i reproşez nievestei că uită chisisete prin Floreşti şi că tot eu şi prietenii mei de pe Facebook trebuie să o ajut.

Bucuria mi-a fost de scurtă durată; pentru că, imediat ce a revenit glorioasă cu chisiseta acasă, nievasta m-o şi atacat:
– Sper că nu te aud acuma la prima ceartă că-mi reproşezi că uit chisisete prin Floreşti şi că tot tu şi prietenii tăi de pe Facebook trebuie să mă ajutaţi!
– Păi cum să nu, iubire mică?
– Nunu! Asta nu se pune!
– De ce să nu se pună?
– Pentru că EU am găsit chisiseta. M-am rugat cu acatist la Sfântul Mina, ocrotitorul patron al lucrurilor uitate, şi el m-a ajutat, nu Facebook-ul ăsta al tău pe care te dai cu ligheanul.

Aşa o zis, şi m-o lăsat fără argumente, prima dată în viaţa mea în acea oră; mai ales că eram voios că nu o-nceput să se roage la plasturii ei energetici şi la uleiurile esenţiale.

Mno; acuma ce vreau să vă spun, şi mai ales doamnei fotograf Camelia Burduja: mi-am pierdut eu odată mai demult, în sediul BNR, un seif uriaş plin cu lingouri de aur. Mă puteţi ajuta să-l găsesc? Jur, a fost al meu din tată în fiu, nu mai ştiu unde l-am pus, s-a rătăcit, dar am mare, mare nevoie de el zilele astea! Cer şi ofer seriozitate!

11 lovituri, dă-i și tu!