Nu sta-n picioare ca secuiu’!

Intru dimineață în cooperativă, bag prânzul în frigider și-mi păstrez micul dejun pentru uz intern (nevastă-mea zice ca vrea să fie ea cea care mă otrăvește, că e mai sigur, așa că-mi tot gătește – uneori mâncare).

În bucătărie – femeia de serviciu, care-i extrem de foarte unguroaică, mânca de zor.
– Săr’na! Poftă mare!
– Mulțumesc la fel.
– De ce nu stați jos? Să mâncăm împreună?

Am eu niște fetișuri nerezolvate cu femeile de serviciu, degeaba.
– Nu pot, că io-s ca secuiu’.
– Cum adică ca secuiu’? Independent, adică?
– Nu! Îi bancu’ ăla… cu secuiu’ care stă-n tren, și stă pe culoar, în picioare… și îi zice unu’: “da’ bă secuiule, da’ hai stai jos, în compartiment!” La care secuiu’: “nu, io stau în picioare, că io mă grăbesc…”

7 lovituri, dă-i și tu!