Nu există virus mai păcătos ca pescuitul în Deltă

Era ora 23 a unei nopţi geroase de ianuarie când domnul Pitic de la Casa Sibiană din Sulina (pensiunea la care tragem noi când mergem în Deltă la pescuit) se hotărî să se bage în aşternuturi. Terminase cu actele şi hârţoagele, verificase programul, desemnase responsabililor sarcinile pe a doua zi, calculase impozitul la stat, ce mai! După o zi de alergat, somnul avea, degeaba! alt gust.

Şi adormi.

Şi se trezi lac de sudoare, zbierând ca un ied!

– Ce ai păţit? îl întrebă doamna Pitic, trezită de fojgăială; căci ea simţise imediat, aşa cum fac femeile, că ceva mişcă în pat.
– Am visat că-s în Deltă, la pescuit!
– Păi… eşti în Deltă. Şi mâine mergi la pescuit. Că şi ieri ai fost, şi alaltăieri, şi vei merge şi poimâine, şi răspoimâine, şi în fiecare zi a anului! Că asta faci de 50 de ani!
– Aha, zise el. Aşa-i, zâmbi el semi-adormit, aşa-i, sunt în Deltă, şi mâine merg la pescuit. Că şi ieri am fost, şi alaltăieri, şi voi merge şi poimâine, şi răspoimâine, şi în fiecare zi a anului! Că doar asta fac de 50 de ani.

Deci eu nu mă mai mir că de un an de zile am visat aproape săptămânal că sunt în Deltă. Şi că pescuiesc.

16 lovituri, dă-i și tu!