Noua ordine mondială: economia mileniului III

În prima seară am asistat la o prezentare interesantă a unei persoane cu un CV interesant – redactor la The Economist, redactor-șef la Wired, autor de carte de marketing. În esență, vă recomand să urmăriți filmarea de mai jos, pentru că arată cum se schimbă paradigma.

Din ce zic oamenii ăștia, și nu numai ei, trăim momente interesante!


”Do… do… domnul Groparu? Sunt un mare fan, putem face un selfie, vă rog?”

Din ce s-a mai discutat la conferință, în ziua 1:
– Inovația se întâmplă astăzi mult mai accelerat decât acum câțiva ani. Spre exemplu, în cadrul HP, în anii ’90, circa 90% din inovație se desfășura in house; acum, cifra a scăzut la mai puțin de 50%. Pentru că au apărut foarte mulți inovatori din afara companiilor mari, tradiționale.
– Chris Anderson a pornit o afacere cu avioane de jucărie/drone și astfel a ajuns să redefinească, practic, prioritățile unei întregi industrii. Dacă jucătorii mari de aerospațiale (Boeing, Airbus, Lockheed Martin, rușii și chinejii și englejii) se concentrează pe avioane super scumpe, cu caracteristici care costă câteva milioane bucata (”Vrei să decoleze avionul? Costă un miliard! Vrei să aterizeze? Mai dă un miliard!”), el a reușit să găsească un segment de piață extrem de redus la cost (aeromodele/drone de câteva zeci de dolari) și care are un potențial de creștere imens. Când jucătorii mari și-au dat seama că există, sub ei, o piață imensă, de câteva miliarde de dolari pe an, pentru drone, au încercat să o atace, dar era deja prea târziu. Deci mai încet cu ”nu ai cum și unde să crești”.
– Când și-a dat seama că nu-și poate pune copiii să lipească componente și să trimită drone în cutii de pizza în lumea întreagă, s-a combinat cu un puști din Mexic, i-a trimis 500 de dolari și tehnologia de construcție a dronelor, iar ce a urmat a devenit legendă: au deschis o fabrică în Tijuana, apoi au transferat producția în China și, deși în cele din urmă, chinezii i-au suflat afacerea, tot a reușit să facă bani frumoși din idee.
– Practic, așa a făcut și Elon Musk, cu SpaceX: în momentul în care a reușit să lanseze o rachetă cu costuri reduse, o întreagă piață sensibilă la costuri s-a deschis, iar el este leader în domeniu. Și asta pentru că l-a fascinat Marte și călătoriile inter-planetare când era ficioruț. A, și Elon Musk ar fi zis ”veau să mor pe planeta Marte; dar nu la impact!”
– În viață trebuie să încerci să gândești și în afara cutiei. Gen, mașinile cu auto-pilot ale concurenței sunt făcute să meargă încetuc de tot, ca să nu provoace accidente. Dimpotrivă, Tesla experimentează cu mașini fără pilot uman pe care le accelerează și le accidentează mereu. Dar astfel mașinile ajung să învețe să evite mult mai eficient un obstacol, și asta fără să meargă cu 5km/h prin oraș!
– O chestie interesantă: istoria ne învață că nici un monopol de stat nu supraviețuiește. Au picat monopolurile de comerț/TV/telefonie/tutun/hoteluri (acum ai AirBNB)/taxi (acum ai Uber) etc. Fiecare asemenea proces de spargere a unui monopol a început greuț, pentru că forțele monopolului conlucrau pentru păstrarea privilegiului (vezi reacțiile taximetriștilor bucureșteni sau clujeni la Uber, și nu numai); dar procesul este ireversibil.
– Drept urmare, Enel știe că zilele când nu va mai fi singur pe piață sunt mai aproape decât s-ar crede. Cum știe asta? Păi, în Italia, în numai 5 ani, consumul de curent la ora amiezii a scăzut cu 40%. Și asta din cauza panourilor solare. Oamenii devin din consumatori ceea ce se cheamă prosumatori. Și atunci încearcă să fie pe val odată cu schimbările astea: gen, încearcă să pună la punct (în unele țări, gen Italia, a și făcut-o deja) un sistem care să-i permită să se folosească de prosumatori atunci când este nevoie. Și anume, atunci când cineva cu o mașină electrică își încarcă bateria, face cumva să folosească bateria ca stabilizator al rețelei. Nu mă pricep foarte bine, aici Daniel Rus vă poate da mai multe detalii, dar decât să cheltuie bani pe sisteme care să facă asta, nu mai bine încarcă gratis acumulatoarele Teslelor și nu-și mai ba capul cu infastructura?
– Și, la final: SUA are în plan, pentru strategia energetică, să folosească utilități de stocare a energiei. Multe. Probabil Elon Musk, consilier prezidențial, l-a combinat pe Trump să o lase mai ușor cu zâdurile anti-mexicani și să se concentreze pe păreții pro-energie.

Având astea în vedere, de-aia Enel și-a tras un hub de inovație, care să promoveze și să accelereze start-up-urile, pentru că se sechimbă paradigma, fraților, nu mai e ca pe vremea locomotivelor cu abur, degeaba încearcă unii să ne aburească. O să vă zic despre hub-ul ăsta mâine, că acuma-mi pică ochii în guriță, nu credeam că jet lag-ul doare așa de tare. Deocamdată vă zic numai că-i zice, pre numele de botez Enel Innovation Lab.

Câteva cifre despre Enel, sponsorul emisiunii:
– Putere instalată mai mare de 90 GW
– Activează în 35 de țări
– Are peste 70.000 de angajați
– Deservește peste 65 de milioane de clienți
– Are suficiente cabluri de distribuție ca să poate înconjura planeta de două ori.

4 lovituri, dă-i și tu!