Niște TIFF cu poze

Friday, 9 June 2017, 15:45 | Categoria : (P)
Taguri :

Suntem pe la mijlocul TIFF-ului, și clujenii își țin încă pieptul așa de bombat de mândrie, că nici nu mai răsuflă: plămâni de ardeleni, no.

Pe lângă efervescența de pe străzi, cozile la cinema și birturile pline, au loc o sumedenie de evenimente care mai de care mai faine, atâta numa’ că n-ai cum ajunge la toate. Dacă mai pică și apă din cer, cum s-a întâmplat ieri și alaltăieri, să-i vezi numa’ pe toți cum aleargă la adăpost ca potârnichile! Uite, de exemplu, în satul Dâncu s-au filmat, acum doi ani, scene din unul din best-seller-urile festivalului, Povestea Iubirii, de regizorul meu român preferat, Radu Mihăileanu (musai să vedeți Train de vie, este fa-bu-los!). Această Povestea Iubirii:

Tot aici a avut loc proiecția filmului Povestea Iubirii, ieri. No: așa arată satul pe soare…


Feeric, bucolic, rural

…și așa arată pe ploaie, aiaiai și vai și-amar (mulțumesc, Oana, pentru poze!):


Nu vă supărați, e gata arca ceea?

Ce s-a mai săvârșit la TIFF? Păi, să le luăm pe rând.

Vă ziceam de proiecția documentarului Pata-Cluj, al regizorului clujean Szakáts István. Partea faină a fost că era plin de lume în sală, că am stat în picioare toată proiecția!

Partea mai puțin faină o apărut când – ghinion! – unul din reflectoarele de discotecă de la Casa TIFF s-a pornit singur să facă mișcări de dans, cu culori vii și raze laser.

Deci doamna aia de pe ecran, biata de ea, se plângea că e săracă, că e fără de speranță… și juca stroboscopul cela ca-n anii ’80 pe piesele Gloriei Gaynor! A fost așa, o senzație stranie și suprarealistă, cum potrivește fatalitatea unele lucruri, ca nuca de cocos în perete, un fel de declarație veselă și tristă deopotrivă. Noroc că inventivii români, mereu pe fază, au acoperit imediat reflectorul buclucaș și rebel cu mai multe pungi opace și am reintrat în mood-ul de documentar.

Așa arată Piața Unirii noaptea, zici că-i Zombie Town

…și acest domn taximetrist, care o zis că o făcut șanțuri de câtă lume o dus la TIFF cu mașina, mi-a povestit că așa-și scapă ceasul de pe taxi să nu bubuie de la căldură! Asta mi-a zis-o mie, dar eu sunt convins că, de fapt, își ferea aparatul de undele psihotronice, că unii oaspeți sigur sunt șerpilieni, reptilieni sau – cei mai periculoși, după părerea mea – artiști.

Cam atât deocamdată, că mă pregătesc de episodul 1 din seria 2 al serialului Umbre din seara asta, și apoi de petrecerea HBO! Vă las cu o priveliște frumoasă, să trăiți, sănătate.

Scrie cu pipi pe zid

NOU! Acuma poți scrie cu fețe galbene!



Parteneri (da' nu de pat!)