Nievasta şi poliţaiul

Galopam către serviciu ca nişte apucaţi, io cu nievasta, că mai nou Clujul semănă cu Bombay-ul la trafic.

De regulă – suntem mereu în întârziere din cauza ta, Gropare, că nu te poţi trezi şi tu la 6, ca mine şi Gropărelu’, să stai şi tu un pic cu noi! – îl lăsăm pe Gropărelu’ la facultate, apoi alergăm cu viteze uşor subsonice către job-uri. Pentru că nu cunosc nici o rugăciune suficient de lungă care să mă ţină din Floreşti până-n Cluj, conduc eu, iar nievasta citeşte cărţulii ortodoxe, să nu o omoare nebunu’ de soţu-său la volan, că conduce ca un dement.

Ajungem lângă Tribunalul Cluj şi încerc să găsesc o alveolă, un spaţiu, ceva, să cobor din maşină şi să treacă nievasta la volan (eu mă dau jos înaintea ei). Care nu staţi în Cluj, gândiţi-vă la zona tribunalului dimineaţa ca la un roi de albine africane ucigaşe furioase şi agitate; şi printre ele, io cu nievasta, ca apicultorii fără cască de protecţie.

În dimineaţa aceea, zăresc, în mod excepţional, un spaţiu liber; parchez fulgerător, pun avariile, ies din maşină, pup nievasta, ea trece în locul meu la volan, şi galop la muncă! După ce am plecat eu, s-au întâmplat următoarele:

1. Oprisem în faţa porţii pe unde intră şi ies deţinuţii la judecată. Tocmai atunci trebuia să iasă o dubă uriaşă plină de criminali, violatori şi adrieni năstaşi, însoţită de sepepişti, jandarmi şi forţele speciale; care dintr-o dată nu au mai putut ieşi, că le blocasem eu ieşirea ca într-un atentat. Cuprins de panică, şoferul a început să claxoneze furios din Roman Diesel, de suna ca la alarmă antiaeriană.

2. În spatele nostru oprise un taximetrist ca să-şi lepede clientul. În spatele taximetristului s-a oprit o maşină de Poliţie, care i-a dat scurt un flash; taximetristul s-a făcut nevăzut ca prin farmec.

3. Văzînd că duba de infractori claxona a bombardament, maşina de poliţie şi-a pornit sirena; şi acum nievasta era supusă unui tir încrucişat cu mulţi decibeli, dar tot nu putea ieşi pentru că pe banda 1 toţi circulau ca demenţii. Poliţaiul iese din maşină, nievasta prinde o breşă şi porneşte. Poliţaiul se suie la volan şi dă-i urmăriri prin Cluj, cu sirena!

4. Cu ochii în retrovizoare, căutînd un loc de tras pe dreapta, nievasta trece pe trecerea de pietoni pe care tocmai traversa un cetăţean.

5. În cele din urmă, nievasta găseşte loc de oprire, tocmai când cineva dorea să iasă dintr-o curte interioară. La claxoanele disperate ale acestuia, nievasta porneşte din nou, tocmai când poliţaiul se dăduse jos din maşină să o aresteze.

Urmărirea continuă.

6. În sfârşit, loc de tras pe dreapta! Nievasta se opreşte, pune avariile şi gheruţele pe volan. Poliţia opreşte maşina şi coboară plutonier agent Căpşună, spumegînd ca un taifun. Se citesc capetele de acuzare: obturarea unei căi de acces într-o instituţie publică; oprire neregulamentară; neoprire la semnalele sonore şi acustice ale Poliţiei; neacordarea priorităţii pe trecerea de pietoni; oprire aiurea, fuga de la locul faptei – actele la control, vă rog.

Nievasta, calmă ca o bătrânică, se scotoceşte prin poşetuţă. În poşetuţă descoperă un discurs mai vechi, pe care-l păstrase pentru mine să mă facă om mai bun care nu-şi mai lasă seara ciorapii lângă pat. Scoate discursul, îl scutură de praf, îi mai pune două petale şi îl serveşte poliţaiului.

Poliţaiul cedează psihic şi o lasă să scape cu un avertisment.

11 lovituri, dă-i și tu!