Nasii mei la Cluj

Nasii mei, dupa cum va ziceam intr-o postare anterioara, or venit la Cluj. Cum care nasii mei? Astia.

V-am mai zis ca cand vine cineva la Cluj la spitale, vine la oncologie. Da, nase-mea e mai bine acuma dupa operatie. Si si acuma, si cand or fost data trecuta io m-am kinuit cat am putut sa le fie bine, no, cum am putut si io, adica cu bancuri de-ale mele la care nu se râde nimeni, niciodata: câtă vreme is ocupati să nu râdă la bancurile mele măcar mai uită de năcaz. Si am mai si pus cate o beutura pe masutza sa ne uitam amaru’, si am mai si cumparat cate o portocala degerata pentru nase-mea cand mergeam la ea, din banii mei de buzunar care-mi raman finca is prea marunti si chelneritzele care ma servesc nu se mai lasa piscate de cur pentru bancnote de 1 leu si fise de 50 bani. Ce, voi v-ati lasa?

Totu’ o culminat cu o discutie intre mama si nasa-mea: tu fină, zice nase-mea, asa baiat sufletist ii fiu-tu! Nici nu stiu cu cine seamana asa sufletist.

Si amu stau un pic sa ma gandesc: oare ii compliment ăsta, au ba?

6 lovituri, dă-i și tu!