N-ați cerut, dar vă dau: sfaturi de viață de la Groparu

Într-o vreme, soru-mea (și sora altora, că e soră medicală) din Jermanica lucra pentru o firmă care se ocupa de bătrânei, ziși și seniori.


Germania! Totul e perfect, minunat și nici nu sunt chiar așa mulți români

Mergea soru-mea (și a lor) la ei acasă, le dădea injecții și pilule, mai stătea cu ei un sfert de oră să le asculte ofurile, că nimeni nu-i vizita (da, uimitor, nici Jermanica nu e perfectă la nivel de relații inter-umane), și apoi mergea mai departe la următorul.

Ca-n viață.

Și, printre pacienții ei, era și un nene care fusese ceva patron de ceva – cafenea, pizzerie, ceva de genul. Și, ajuns la vârsta la care nu mai putea să se ocupe de afacere, dăduse cu firma de gard; căci nu ești patron adevărat dacă nu îngropi măcar un business.

Și or venit toate ANAF-urile nemțești și i-or pus poprire pe avuție și el o zis gata, bag picioarele, plec la azil, că și așa n-am pe nimeni, să-și ia Fiscul ce vrea în contul datoriilor.

Și soru-mea, în timp ce agenții fiscului îi tot confiscau lucruri de tot felul, l-o întrebat:
– Mein Herr, dar sunteți OK? Că ăștia vă răvășesc tot avutul.

Neamțul n-avea nici o treabă, râdea și glumea cu evaluatorii, și i-o zis soru-mii verde-n față:
– Ăștia pot să-mi ia ce vor ei, absolut tot; dar concediile, concediile nu mi le vor lua niciodată.

Cam așa e și-n viață, dragi cititori; că banii se fac greu și dispar extrem, extrem de ușor, orice ai face; și cu noi în groape nu luăm decât amintiri frumoase, că pe alea urâte faceți și voi cumva să le eliminați din sistem, hai, curaj.

Și, pe sistemul ăsta, Groparu mai pleacă o săptămână în concediu, tura asta-n Grecia, că acolo-l târăște nievasta și nu este chip de zis nu, că ordinul nu se discută. Și ce mai contează că nu mai are Groparu zile de concediu, că-și ia fără plată, și tot se duce.


Poza e din Cipru. N-ați zice, așa-i?

Și iată lecția de viață, dacă ați citit până aici: un an fără concediu fără plată e un an pierdut. Mă puteți și cita cu chestia asta, că cui îi mai pasă de copyright în țara asta.

Ne recitim peste vreo 8-9 zile, sau câte-or fi, că mi-i lene să calculez, fiți cuminți și nu mai inhalați lacrimogene de la jăndari!

6 lovituri, dă-i și tu!