Muie la banci

A mi se ierta, va rog, limbajul trivial, suburban si licentios.

Deci!

Ma duc azi la banca, cu o misiune pe atata de nobila, incat – exact.

Sa rambursez anticipat un imprumut.

Imprumuturile, la bancile din Romania, cuprind o gaşcă de neajunsuri, între care un bastard numit “comision de administrare a soldului”. Comisionul asta este un nesimtit de comision manelist pe care banca ti-l umfla, ca asa scrie in contractu’ ala scris cu literi de 1 mm patrat. Sau cub. Ca ei poate face ce vrea cu tine, si tu tre’ sa strangi din buci, ca un puscarias la dusuri.

Mie mi l-or marit cu 150%, de la 0,2% la 0.5%. Adica 20 euroi in plus pe luna. Bani de bere kklau.

Si io m-am ofticat. Ca-s mai ofticos din fire, si ma oftica faze de asemenea gen.

Si merg la banca sa rambursesc anticipat imprumutu’, cu ce o mai ramas din imprumutul pentru masina (pe care l-am bagat la bursa, de am pierdut o suma colosala, si din care m-am si servit uneori, pentru o nunta, cumetrie, botez, buze sau morminte); noroc cu ceva carduri de credit, care amu is guale ca Eva, versiunea fara frunze.

Si la banca – fonctionare. Ţucă-le mama!

Care mă pre-iau.

Vaaai, d-le Groparu (fara dom’le! le zic). Sa renuntati la bunatate de imprumute…

Shhhh, zic io. E nesimtire ce se petrece.

Dar ce nu va place la noi?

Aveti sânii prea lasati, zic io, si nu mi se pare normal ca un partener de afaceri (io eram imbracat decent, ca un om de afaceri, in sandalele mele luate de la magazinul ala, munca invailizilor, acum 4 ani de zile, si pantalonii mei chinezesti trei sferturi, plus tricoul primit moca de la firma la care sclavagesc) sa iti creasca cu 150% un manelist de comision!!!!

Vaaaai, zice ea…, lasati-ma sa va recalculesc o noua varianta de dobanda, cu comision fics, zice ea.

NU ma jicniti, va rog, cu asemenea calcule, ca asta o facut si domnisoara colega d-stra saşie de la masa aia de lângă noi, şi şi colegu’ ala cu moaca de tocilar olimpic national la mate de la birou’ alalant. Io vreau sa RENUNT. Da. Va dau papucii, nu sunteti dvs. de vina, it’s not you, it’s me, asta e. Divortam.

Vaaai, zice domnisoara cu sânii lasati. Mariaaaaaaa!!! Striga iea. Hai pan-acilea. Maria, domnu imi pare genul alcolic. Daca ii oferim o dobanda la credit asezonata cu bere si alune?

Tzapă, zic. Hai sa terminam cu asemenea inepţiuni.

Va putem oferi o dobândă cu telemea de Sibiu şi zamă de burtă, să vă fie mai uşor de tolerat şi îngurgitat. Sau… frişca vă place? îndrăzneşte domnişoara.

Numai de pe trup de adolescentă, zic eu, şi hai să ne potolim. Vreau sa vă da banii, pa, la revedere.

Nununu, zice tanti, hai să recalculăm.

Domnişoară, zâc, am o erecţie monumentală numai la gândul că azi, eu, clientul, mă aflu de cealaltă parte a puţulicii. Eu şi cu băncile avem o saga care durează de ani de zile, tot timpul finalizata cu dvs. deasupra, si eu gâfâind. In 8 ani, astia 8000 de euro luati de la dvs s-ar fi facut vo 14.000. NU! Ei bine, eu, azi, m-am deschiloţat, şi am venit să vă ofer mândreţe falică spre ronţăit. Gata, mariajul nostru s-a terminat (io sunt foarte bun la încheiat mariaje de concubinaj, sunt expert). Am 8000 euroi la mine în teşcherea, toţi originali, luaţi de la casa de schimb valutar si de pe stradă; cardurile mele de credit se vor răzbuna pe mine, sunt sigur, dar azi, eu, Groparele, voi semna actul de divort definitiv fata de banca dvs.

Uf! ofteaza d-ra. Sigur doriti asta?

DA, raspund impasibil si nesimtit.

Si l-am achitat.

Bancilor, din lumea-ntreaga, io va dau un singur sfat: MUIE.

In ziua in care imi voi achita restul de alte doua imprumute voi fi un blogger mega fericit.

PS: I-am zis la tanti, cand am terminat cu tot: “acum pot sa merg sa ma imbat???” (era ora 14:00) Raspuns de bancheriţă: “Dacă dumneavoastră asta vreţi…” Da, tu!

27 lovituri, dă-i și tu!