6 lovituri

  1. cititoare
    25, April, 2007 @ 9:57 am

    trebuie sa recunosc ca ai stil. unul aparte! rad in mine de fiecare data cand citesc povestioarele tale. un ras sanatos. plin. dulce+amar. Dumnezeu sa-i odihneasca pe totii bunicii! unchii si matusile si toate neamurile mele, ale tale si ale tuturor!

    Reply

  2. Groparu
    25, April, 2007 @ 10:06 am

    Mersi, adevaru’ e ca io mi-as dori mult sa ne hodineasca D-zeu si pe noi, ca bun ii somnu de dimineatza! Oioioi…

    Reply

  3. cititoare
    25, April, 2007 @ 10:14 am

    mie-mi spui!!!

    Reply

  4. sorella
    25, April, 2007 @ 11:42 am

    =))) o noua viziune asupra mortii :)))))
    foarte pozitiv gandit 😀

    Reply

  5. Marius
    25, April, 2007 @ 2:33 pm

    Adica ba Gropare, io te citesc frecvent. Si-mi place de scrisul tau, sa mor io. Ca ai vana, stil si atitudine, in ordine inversa, normal. Si-mi place stii ce? Ca ai haz. Da’ asa nu-mi place cand ii zici tu de alea de dulce, adeca sentimente si tot felu’, de te crede lumea om, si om normal. Hai serios acuma – dumnezau sa-i odihneasca, da’ mai zi si ‘mata de alea sa ne radem curat, fara amar. Sa ne radem ca la banc, nu ca la Charlie Chaplin, cu lacrima in coltul gurii si saliva pe spranceana. No, multam.

    Reply

  6. Groparu
    25, April, 2007 @ 3:04 pm

    Ba man,… na, am coborat si io pe pamant tocma’ cand facea o nimfa baie in lac, cand il suspendau astia pe Basescu si mie imi murea cate o nevasta de verishor. Phuuula me!

    Reply