Mitikă

Un investitor neamț (baștan din ăla de patron mogul adevărat, nu din ăsta de carton, cum mai sunt pe la noi) vine în delegație la Cluj ca să aducă setul nou de comenzi de la Sorosul lor suprem, firește.

Fiind în perioada în care nu zburau atâtea WizzAir-uri prin toată Europa, omul a venit cu mașina: un Mercedes din ăla care și la mâna a patra valorează cât o casă.


Poză de pe site-ul mamei ei

Și, prins cu treabă și cu mintea aiurea, face greșeala fatală: își încuie cheia-n mașină.

Chiar greșeală fatală!

No, vorbește cu secretara, se consultă cu colegii… și cheamă pe cineva de la reprezentanță, ăștia îi urcă mașina pe platformă și o duc la service, la mecanicii ăia scumpi.

Și se strâng toți Doreii de la reprezentanță și încep să-și dea cu presupusul, să caute pe Internet, să sune la București (normal!), la Budapesta (firește!) și-n Germania, și peste tot auzeau același lucru: mașina nu poate fi descuiată nicicum, are sistem anti-hoț, anti-furt, ce mai, n-o puteai șparli nici dacă erai parlamentar, deci as în domeniu. Singura soluție – să-i trimită cineva din Germania cheia de rezervă pe ceva Atlassib și să aștepte 2-3 zile; sau să spargă geamul, dar ar fi avut nevoie de ciocanul lui Thor (nu de cel al lui Pomohaci, să ne-nțelegem).

Neamțul – să moară, nu alta, verdammt normal. Scheisse! Scheisse-scheisse-scheisse.

La un moment dat, un mecanic are o idee:
– Băi, băieți… nu mai bine-l chemăm pe Mitikă?
– Băăăăi… cum de-am putut uita de Mitikă?
– Cine e Mitikă? se impacientează neamțul.
– Un fost coleg… meșter bun, ăla sigur vă rezolvă.

Și vine Mitikă, un om absolut banal… află detaliile cazului, se uită la încuietoare lung, ca un ginecolog, apoi își suflecă mâinile și le zice tuturor:
– Bun, plecați și lăsați-mă 15 minute. Vă chem eu când e gata.
– Băi, da’ n-o spargi? N-o zgârii?
– Deloc. Hai, vorbim într-un sfert de oră.

Și, după un sfert de oră, vine Mitikă către neamț și îi dă cheia pe care o lăsase în contact:
– Ține, boss neamț. Te costă 200 de lei.

Fuge neamțul repede să vadă… mașina era cu ușile căscate, nici o zgârietură pe ea, geamurile intacte.
– Băi… cum zum Teufel ai reușit?! Toate reprezentanțele din estul Europei, plus alea de la mama lor din Germania mi-au zis că mașina este inexpugnabilă!
– E… nu există mașină care să nu se poată deschidă.
– Dar… ce meserie ai, Herr Mitikă? Și ce școală, ce MBA de lăcătușerie ai făcut la Stuttgart sau în München de ai reușit să deschizi în 15 minute încuietoarea asta pe care toată floarea inginerimii germane de la Mercedes a gândit-o să fie anto-furt?
– E! zice Mitikă… știți, domnule neamț, până acum vreo 4 ani eu am fost cel mai bun spărgător de mașini din România.

11 lovituri, dă-i și tu!