Micutzu’

Micutzu

Era in anu de gratie nu mai stiu care, io elev, tocmai ma barbieream printre primele dati, Mitroa elev, urma sa se barbiereasca pentru prima data mult mai tarziu. Io cu bani, el fara bani, eu cu sora in Jermania, el cu sora mai mica ca el, ea copil reusit, el defel. Eu nu beam, nu fumam, bani in poker nu bagam. De la sora marci primeam. Banii nu mi-i keltuiam!

Vine Mitroa la mine odata si zice: Ba, zice, il stii pe Micutzu, ala pe care toata lumea-l urashte, ca e urat, mare, slab, prost, loser, ratat, betiv, negricios, gaunos, coshuros, chel, bubos, miroase a caine plouat, isi va bate nevasta si are si putza mica desi are nasu’ mare, si are o sora care seamana cu Jana Gheorghiu, aia de te-ai combinat tu la kefu’ ala cu ea, ‘ai prost esti! Stii ca mi-i preten, ca io numa cu din eshtia umblu, si am acuma o afacere cu el cu sacouri furate din fabrica, mina de aur, frate, ce mai! Da’-mi traba 20 DM imprumut, si-am vint la tine sa-ti cer ca stiu ca tu-mi dai ca ti-i mila de mine, ca ui’ la mine cum arăt. Nu-s pentru mine, is pentru Micutzu’. Hai ca nu e suma mare, numa un rucsac de-ala mare si fain iti poti cumpara de ei, haaaai, ma! Hai ca asta e in nush ce buda financiara si tre’ sa-l ajut, ti-i da inapoi in 2 luni, jur pe roshu, dacă nu imi vand bunurile.

Trec doua luni, trec trei. Bani – de unde, nici sa vrei. Vine Mitroa si, pan’ sa-i sar de beregatzi, zice: ba, zice, am cam mierlit-o cu asta, futa-l in gura de prajina, ca numa’ nu mai dau de el, si tre sa iti dau banii! Ba, mai mult, mi-o zis ca il doare-n apendicita de tine si de cartieru’ tău, si ca asa fraieri ca tine nu o mai văst. Desi sunt de acord cu el, dupa cum perspectivez io, avem doua solutii.

1. Vii cu mine seara, si il asteptam cand vine de la serviciu. Ne imbracam cum am vazut in “Tigrul din Hong-Kong”, si ne lom stelutzele de Ninja. Il bushim ca pe shnitzel si ii lom portofelu, si vedem ce are in el. Nu incalcam decat vreo patru infractiuni, lovituri cauzatoare de moarte, talharie, tentativa de omor in circumstante agravante, extorcare. Scapam ca suntem minori, si poate avem noroc de ne şi incuie astia intr-o inchisoare de femei curate si parfumate.

2. Vii cu mine ziua, la el acasa. Cacam un dosar plic inregistrat fictiv la Judecatoria Tribunalului Curtii De Apel Anti-Coruptie si Casatie si le spunem parintilor sa vina a doua zi de dimineatza la proces, si ca ii evacuam din imobil cu executoriu’ judecatoresc ca sa ne recuperam paguba, si vedem ce iasa! Ce zici? Fals si uz de fals, scapam in 6 luni.

Ba gulie, zic, e sub demnitatea mea sa atac catarge; mai ales ca suntem si doi, si asta e si slab ca un tzipar electric. In schimb, a doua varianta suna a excrocherie dublu rafinata! Hai, ca oricum io am inceput de mult sa ma cred James Bond. Cand incepem?

Si lom, mancati-as, un dosar plic, pe care il stergem temeinic (era scris cu creon), si ne apucam să caligrafiem, cu carioca a la secretară plictisită, rujată violet şi îmbrăcată în bluza de mohair tricotată kiar de ea: Judecatoria Procuraturii Cabinetului, procuror Dejeu Vasile, grefier Rodica Persiflare, cauza civila 69/19nouazecisi-nu-mai-stiu-cat-era, prin prezenta sunteti convocat sa va prezentati, numele si pronumele lu’ asta, sus-numitul in calitate de pârât, recuperarea prejudiciului, în caz contrar închisoare la penitenciar de la 6 luni la 3 ani. Semnat: mâzgălitură nervoasă, ref. conf. stoc. html.

Două ore mai târziu, sunăm la ăsta acasă, la casă. Latră câinii, sculăm oamenii din somn. Flavius, numa’ miere: săr’na, zice, e acasă prelungu’? Nu, zice tanti în capot, e la serviciu. Putem vorbi un pic? Uitaţi cum stă lucrurile: să-i spuneţi lu’ ăsta micu’ să vină mâine la trebonal la 9, ca băiatu ăsta l-o dat în judecată.

Io am început sa ma scutur violent de râs, da’ aveam totuşi faţă de cioclu. Tanti – albă ca un halat de chirurg de la sala de naşteri. Flaviu zice: Da! da. Că i-am dat 20 de mărci acum trei luni, şi când i-am cerut mi-o spus ceva foarte urât de mama. Mama mea, zice Flavius, care de fapt e-o doamnă. Acuma – nu e bai, da’ banii îs a lu’ băiatu ăsta, care e nepot cu procurorul Rodica Persiflare, zice mirobolantul, şi arată spre mine. Şi mâine se judecă cauza! Că unchiu-s-o s-o sopărat taaare mult, că el e un om fain, că o zis că cazu’ asta se şi judecă mâine, şi-l şi condamnă. Şi m-am gândit să vin să vă spun, să ştiţi şi dumneavoastră.

Cred că dacă aş fi vrut sa fac sex cu mama lu’ Micutzu’ în acel moment, si ta-su sa priveasca, ea mi s-ar fi dăruit sincer şi curat, ca în noaptea nunţii, si el mi-ar fi indrumat fiecare pas, sa nu ma pierd. Dispuneam după bunul meu plac de doi oameni muncitori şi aşezaţi la locu’ lor. Eram un mic Caesar care tocmai îi învinsese pe gali – galii ăia din care s-or născut mai târziu mâncătorii de fromage. Tanti o început să deşurubeze verigheta, şi vru să mi-o depună la soclu’, s-o şi oferit să mă spele eventual pe picioare cu mir şi cu părul ei. Taică-su’ o zis că nimic nu l-ar face mai fericit decât să le iau Dacia din curte, fiica de soţie şi jumate de împărăţie numa să le las copilu’ în pace. Şi amândoi au spus într-un glas că altceva nu-şi doresc decât să-mi treacă casa pe numele meu, in schimbul graţierii nemernicului! Flaviu i-o oprit tocmai când se ofereau să facă ei închisoare la penitenciar şi să rămână o viaţă sclavii mei, şi le-o zis: Tanti şi nenea, noi nu vrem sa va futem, deşi eu nu aş zice nu unei partide cu nenea. Tot ce vreau eu e ca prietenul meu să îşi recupereze investiţia integral, şi el vă promite că facem uitată întreaga afacere. Putem reveni într-o oră să luăm banii?

Într-o oră, am păşit pe cel mai roşu covor de sub tălpile mele. Am luat prânzul, am băut cu oamenii un pahar de vin excelent, deşi aveam numa vreo 15 ani, ne-am împrietenit la cataramă, apoi am sunat la un număr inexistent, mi-am liniştit un unchi procuror inexistent şi l-am rugat să nu demareze cazul inexistent, apoi, sub privirile tribale ale unor oameni tare cumsecade, am ars un dosar penal al unui caz inexistent. Apoi am îndesat 20 de mărci foarte existente într-un buzunar al blugilor mei din Germania – foarte existenţi – şi ne-am dus la prima casa de schimb, pentru ca să-i prăpădim pe toţi la un biliard foarte existent. Nu de alta, da’ cred că şi muream dacă nu dădeam o bilă în ziua aia.

Deocamdată fără lovituri. Dă-o tu pe prima!