Mică şi perversă

– Maaaaaaamiiiiiiii….

Fetiţele mici posedă câteva calităţi unice în regnul animal:
1. Când se pun pe miorlăit, o pot ţine întruna timp de 800 de zile, perioadă în care nu au nevoie de apă, mâncare sau bomboane;
2. Când se pun pe miorlăit, apăi o fac într-o gamă de sunete importate de pe altă planetă;
3. Sunt singurele fiinţe de pe lume care poartă roz. Ele şi budinca de zmeură, fireşte.

– Haaaaai, tu maaaaaamiiiii…

Vocea fetiţei se cocoţă cu o octavă mai sus decât cel mai ascuţit sunet produs vreodată de vreun sintetizator electronic prin care trecuse vocea Innei, înregistrată când se epila cu ceară (secţiunea de la mijlocul zbieretului). Era la limita de sus a percepţiei umane – un semiton în plus şi ar fi devenit mai imposibil de auzit ca undele radio. Un fel de unghie pe tablă, o unghie de velociraptor care predă limba franceză. Ruptura de Titanic, cu scrâşnet năpraznic de metal pe metal, ar fi sunat ca o pană de heruvim care aterizează pe pernă în comparaţie cu decibelii care se izbeau furioşi de pereţii încăperii, ieşiţi din amigdalită de fetiţă.

– Teeeeeeee rooooog, maaaaaaaamiiiiii…

Fruntea i se încreţi, iar privirea, încadrată de cornişele sprâncenelor îmbinate inocent într-un vitraliu gotic, era pură, spălată de orice gând ascuns, duioasă de-a dreptul; iconică.

– Teee roooog io frumoooos, haaaaai, tu maaaamiii, mămica mea dragăăă, te implooooorrrr… te iubeeeeesc…

Apoi făcu o pauză mică-mică. Fruntea se relaxă, privirea îi redeveni albastră, de gheaţă, iar colţurile gurii se încreţiră sever.

– Nu-i bine! Nu-i bine, îşi spuse ca pentru sine.

Oftă: după care îşi arcui corpul mai în faţă, îşi ridică umerii şi se cocoşă ca-n icoana cu pustnicul care, după o dietă exclusivă de lăcuste, are o revelaţie în deşert. Strâmbă năsucul într-o grimasă soră cu disperarea şi îşi încălzi un pic vocea până la o tonalitate şi mai nepământeană ca ariile anterioare; apoi îşi împreună mâinile şi le strânse până se albiră. Dezlănţui apoi cea mai sfâşietoare litanie, o implorare către toţi Dumnezeii, atâta de fierbinte, atâta de sfâşietoare, că ar fi scos lacrimi şi din bazalt şi ar fi deşirat cerul în văzduh, dacă cerul ar fi fost sutien prins de dinţi flămânzi!

– Maaaaaamiiii meeeeeu… teeeee roooooogggg… frumoooossss… te imploooor şi te respeeeeect… maaaaamiiiii…. maaaaaamiiii, fac oriceeeeee…!!!!

În timpul ăsta, mămica se uita consternată, de după uşă, cum fetiţa ei scumpă făcea exerciţii în oglindă cum să fie mai convingătoare data viitoare când va dori ceva de la ea.

19 lovituri, dă-i și tu!