Mesajul profesoarei din Turda sancționată pentru că a recomandat un film gay elevilor

În general, clujenii sunt extrem de relaxați, iar gradul de civilizație și de deschidere este peste media strămoșească (cu mult): oraș universitar, multicultural și multietnic, Clujul (cu tot cu localitățile satelite) este San Fracisco-ul României. Se mai întâmplă și derapaje, firește (cum, nu știați?), dar linia generală este de bun simț, moderație și de ”nu e treaba mea, trăim într-un raion liber”.

Din cauza asta, când am auzit de profesoara de limba română din Turda sancționată pentru că a recomandat un film despre viața unor poeți francezi gay elevilor săi, am ridicat sprâncenele și am zis că trebuie să iau legătura cu ea și să-i cer un punct de vedere mai elaborat; altfel, riscăm să ne ghideze viața oameni al căror ultim contact cu opera lirică a fost recitarea poeziei ”Zdreanță”, la grupa mare. Așadar, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, vi-o prezint pe Adela Stan, profă de română pe care regret că nu am avut-o la catedră în clasa a X-a! Și țineți minte un lucru: un dascăl nu are cum perverti mai rău copiii dacă n-ar fi deja stricați de părinți; iar Hitler ar fi rămas Hitler indiferent de ce profesori de simbolism francez ar fi avut în școală – pentru asta pun pariu cu oricine.


(sursa)

De la prof. Adela Stan:

”Ca să nu rămânem în sfera schematismului şi a convenţiei, când predau simbolismul la clasa a zecea, le recomand elevilor să vizioneze filmul “Eclipsa totală” pentru a vedea atmosfera boemă şi decadenţă a epocii respective şi nu le spun despre cine e, ci cu cine e: Leonardo Di Caprio – şi ochii fetelor strălucesc. Am o mică certitudine că se vor uita. Le atrag atenţia asupra diferenţei de viziune a societăţii vis-a-vis de relaţiile gay. Şi aceasta ar putea fi o mreajă. Oricum se vor uita doar câţiva, ştiu asta din experienţa anilor trecuţi (vreo 10). Dar tot e un mare câştig şi de va fi doar 1.

Anul acesta, un părinte s-a supărat rău de tot că nu corespund standardelor lui morale şi a făcut o plângere la direcţiunea liceului criticând materialul meu auxiliar cu homosexuali şi intenţiile mele de a-i îndemna pe copii la homosexualitate.

Consiliul disciplinar cercetează cazul, adună probe, chestionează elevii, cere părerea psihologului şi prezintă dosarul consiliului de administraţie format din director, consilieri locali şi profesori. Cu voturi majoritare am fost declarată vinovată pentru încălcarea obligaţiei de serviciu de “a selecta modele sociale relevante pentru sistemul de valori al societăţii”. Înţelegem că filmul este “nepotrivit vârstei, dezvoltării morale şi psihologice”. Acesta ar fi un aspect de conţinut.

Cealaltă acuză se referă la atitudinea personală: “nerespectarea normelor de comportare care dăunează interesului învăţământului şi prestigiului instituţiei, nerespectarea curriculumului centrat pe dezvoltarea fizică, cognitivă şi socială a copiilor”.

Sancţiunea “mustrare scrisă” nu lezează orgoliul meu, ci pricipiile după care mă conduc şi îi călăuzesc pe elevii mei de 22 de ani. Năucitoarea decizie pare menită să creeze derută în planul valorilor democratice pe care eu le respect, în conştiinţa în devenire a tinerilor, în activitatea mea profesională dictată de interpretări absurde şi abuzive ale normelor.

Dacă analizez această întâmplare, pot să evidenţiez , pe de o parte, o problemă de conţinut, aceea a distincţiei dintre artă şi realitate, o chestiune delicată, de rafinament cultural, care nu este la îndemâna funcţionarilor din primării, care au judecat cu mult aplomb şi n-au găsit nici o diferenţa între Verlaine, poetul, homosexualul şi modelul moral al fiilor lor. Literatură abundă de personaje care întruchipează inşi imorali, beţivi, adulterini, ucigaşi. Vai! Dacă ar fi să i luăm pe aceştia de modele! Dar ei pălesc în sfera interesului pe lângă nişte gay! Iată ce îmi scria d-na prof. Sanda Cordoş de la Facultatea de Litere Cluj: “Fireşte că n-aţi greşit recomandând vizionarea unui film despre doi mari poeţi ai lumii. Dar e imposibil să explici unor oameni obtuzi că marii poeţi ai lumii au scris marile lor texte, care durează cât lumea, dintr-o margine a existenţei” sau “Fireşte, e o confuzie grosolană între artă şi realitate, şi acesta e lucrul cel mai bun, eufemistic, care se poate spune despre întreagă situaţie. E clar că dvs. aţi utilizat o modalitate înalta pentru a-i apropia pe elevi de disciplina pe care o predaţi, de cultură, în general. Asta pentru că dvs. sînteţi foarte bine pregătită, inteligenţă şi pentru că vă pasă (de materie şi de elevi). Tot pe atît de clar e că părintele, primarul, cei din consiliul de administraţie sînt obtuzi şi făţarnici. Pentru că imoralitatea, Dumnezeule, înseamnă altceva, se află peste tot în lumea nostra şi nu avem cum să-i ferim pe elevi de ea, de imoralitatea agresivă, care umblă pe străzi, din zilele noastre. Făţărnicia face parte din ea.”

Şi aceasta e problema de adâncime care ne priveşte pe noi toti: discriminarea unei categorii sociale, protejate de legile acestei ţări, într-o instituţie publică, sub o sancţiune camuflată sub pretextul nerespectării îndatoririlor de serviciu, răstălmăcite şi ele după bunul plac.

Aş fi putut să fac doar contestaţie oficială sau să caut dreptatea în justiţie (vor veni şi acestea), dar toate s-ar fi petrecut cu discreţie şi fără prea mult folos real. Am ales să vorbesc semenilor şi să caut adevărata susţinere morală în consubstanţialitatea sufletelor neîntinate de prejudecăţi şi neîngrădite de norme absurde.”

Prof. Adela Ioana Stan, Turda, Colegiul Naţional “Mihai Viteazul”

27 lovituri, dă-i și tu!