Merry Christmas în Africa

Coleg trimis în delegaţie în Africa. Continentul ăla care are mai mulţi lei decât avem noi.

Înainte de sfintele-sărbători-de-iarnă, i se termină delegaţia; şi purcede către aeroport. Îşi păstrase suficienţi bani în jeb cât să bea o bere, că urmau 6 ore lungi de aşteptat până să oprească avionul în staţie.

În aeroportul ăla din Kinshasa sau Mogadishu există vreo 60 de baggage check şi de check-in-uri. Aşa că onor colegul este supus unui prim control riguros de către un negru frumos, înalt, muşchiulos – un soi de Cabral. La final, negrul îl întreabă, pipăindu-l:
– No… nu ai de gând să-mi urezi Merry Christmas?
– Errr… ba da! Merry Christmas!
– Da’ nu aşa, ticule… urează-mi cum trebuie!

Şi trage cu ochiul. Semnul internaţional de şpăguţă.

Colegul se caută prin jeb, forează – era la final de sejur acolo, şi Africa nu e tocmai o ţară prin care să umbli cu teancul de bancnote la tine. Într-un final, pescuieşte nişte bănuţi şi îi lasă negrului. Cam 10 lei în bani româneşti.
– Mulţumesc frumos, Merry Christmas! zice negrul, care palmează repede banul graţie unui gest reflex strămoşesc. La vedere, sub camerele de supraveghere, fără nici o greaţă de absolut nici un fel.

Berea pentru cele 6 ore tocmai se făcuse cafea. Asta e. Urmează altă verificare, alt negru muşchiulos:
– Da’… mie… nu-mi urezi Merry Christmas?
– Ăăăă… ba da, Merry Christmas!
– CE-I CU ASTEA DOUĂ BRICHETE? HA? NU ŞTII CĂ NU AI VOIE CU BRICHETE ÎN AVION?
– Nu, nu ştiam… uite aici un mic cadou de Merry Christmas!
– Mulţumesc, zice negrul, care palmează ambele brichetele plus şpaga şi-l zoreşte apoi către următorul filtru.

La următorul filtru, o tanti. Colegul deja nu mai avea bani deloc, nici de cafea, nici de nimic; mai avea 70 de euro centi. Pe care îi pune pe banda rulantă, alături de ultima brichetă.
– Nu e voie cu brichetă în avion!
– Tu doamnă! Io ajung în Frankfurt, unde aştept vreo 4 ore până prind legătura cu România! Ce mă fac, de unde iau foc să trag şi eu o ţigare?
– Hmmm… da’ cu banii ăştia ce faci? îl întreabă, uitîndu-se la cele două monezi – una de 20, alta de 50 de cenţi.
– Ţi-i dau ţie cadou de Merry Christmas!
– Aha! Se poate cu brichetă, cum să nu, Merry Christmas!
– Merry Christmas! zice colegul, şi se îndreaptă către îmbarcare.

Dar, fiind în Africa, mai era o verificare chair înainte de a se urca în avion. Că oricum, fiind alb, colegul era suspect de terorism şi trafic cu pui de urangutan.

– Merry Christmas! zice ultima vameşiţă, rânjind fasolea.
– Merry Christmas! zice colegul, care deja îşi dorea să fie oriunde, numai ostatic de Crăciun în Africa nu.
– Merry Christmas! repetă doamna, care ţinea tot rândul.
– Merry Christmas! repetă şi colegul.
– Merry Christmas! doamna deja se înfuriase.
– Nu mai am Merry Christmas! S-o dus, gata! Am rămas fără! M-au jecmănit tovarăşii tăi! Mi-au luat şi renul, şi sania, şi barba lui  Moşu’ au ras-o! Nu mai este!
– În acest caz, Merry Christmas! zice doamna, şi-l lasă să treacă.
– Merry Christmas, zice colegul, şi se bagă în avion atât cu inima, cât şi cu portofelul foarte uşoare.