Mecanismul democratic al votului explicat copiilor

– Ficior, îmbrăcarea, că avem treabă!
– Ce treabă?
– Merem la vot!
– Nuuuu vreaaaaaauuuu… vreau să mă joc cu transformerșii!
– Hai, mă, că trebe să votăm pentru viitorul tău!
– Da’ de ce tre’ să mergem la vooooot…
– Cum de ce? Hai să-ți explic: noi, acuma, în țara noastră, e democrație, nu ca-n Turcia sau chiar în Ungaria. Și, în democrație, trebuie să votăm niște oameni care să aibă grijă de banii pe care noi îi plătim la stat ca să ne facă drumuri, spitale, aeroporturi, secții de poliție nino-nino. Oamenii ăștia pe care-i alegem sunt organizați în grupuri mari, cărora le spunem partide. Și sunt mai multe partide: unele vor să dea bani celor care n-au (ceea ce nu e prea rău, la urma urmei), alții vor să lase mai mulți bani celor care muncesc. Firește, partidele din prima categorie nu mai fac demult asta, că mai degrabă păstrează banii ăia pentru ei, dar așa fac și cei din a doua categorie. Acuma noi mergem să-i alegem pe cei care sperăm că nu vor fura chiar așa de mult, ci vor și face lucruri frumoase – gen autostradă până la mare, să nu mai mergem în concediu în țări unde costă 5 euro bera, că dăm faliment; sau școli mai prietenoase, așa cum ai văzut la verișorii tăi din Germania; sau să nu dăm în fiecare an bani la stat cât o mașină pe an, că no, deja Opelul nostru Corsa deja cam dă semne de oboseală, și m-aș băga la o japoneză, că…

Moment în care intră mămica:
– NU SUNTEȚI GATA????
– Nievastă! Tocmai îi explicam lu’ fiu-to cum stă treaba cu alegerile ăstea electorale, că nu vrea să vină nicăieri, că nu înțelege de ce trebuie să plecăm…
– Nu înțelege? Dar e foarte simplu: Gropărele, vrei să-ți fure Victor Ponta banii de jucării?
– Ce? NU!!!!!!
– No… hai, îmbracă-te, să nu-l lăsăm să o facă!

Deja în trei minute eram în mașină…


(sursă)

13 lovituri, dă-i și tu!