Mâncare de la catering

Fiind o frumoasă zi în care
Soţia nu mi-a pus cu mine de mâncare
(Pentru asta, fraţii mei
Va plăti, căci eu pedepsesc femei)

Am ajuns la cooperativă
Înfometat mai rău ca o divă
Care-o ţine numa-n cure şi diete
Şi umblă clătinat de foame ca gâştele bete.

Am aşteptat o vreme, am aşteptat un pic,
Răbdător ca actorul din “Bubico”, Grigore Vasiliu Birlic,
Dar când n-am mai rezistat
Am pus mâna pe telefon şi m-am pus pe comandat

Mâncare de la catering, ca boşii,
Să moară de ciudă toţi ofticoşii.
Orele s-au scurs cu greu, ca un soldat târâş,
În timp ce eu aveam, de foame, privirea chiorâş,

Şi burta-mi ghiorăia o simfonie
De maţe încurcate în ghemuri o mie.
La ora prânzului cea binecuvântată
M-am repezit la delivery boy ca vulpea în poiată

Zbierînd ca o căpetenie indiană:
“Dă-mi prânzul acum, sau te fac tocană!”
I-am smuls din braţe pacheţelul meu
Şi am fugit într-un cotlon, înfometat ca un leu,

Am sfâşiat brutal ambalajul, am scos afară mâncarea
Şi am început să o hăpăi, vecin cu disperarea:
O ciorbă subţire de fasole verde, de sufletul meu aracan,
Fără carne de porc, vită, pui, peşte sau curcan,

Şi un biet cuşcuş fără nimic,
Doar cu nişte ciuperci obosite un pic.
Pe nemestecate le-am înghiţit
Fără ca măcar să mă opresc din gâfâit.

După asemenea festin demn de un împărat
Am stat un pic cu ochii-nchişi şi-am meditat.
Apoi, total neinspirat, m-am uitat în caserolele de pe masă,
Unde-am zărit un fir lung de păr de bucătăreasă!

33 lovituri, dă-i și tu!