Mamă-mamă, da’ şi soacra, tot mamă?
Mi se planje o prekină – să zicem, “ixuleasca”, fincă nu vrea să-i apară numele pe blog, că d-aia şi-o ales pseudonim, că dacă vroia, nu-şi mai alegea!
“De ce se aşteaptă soacrele, mai ales mamele de băieţi, să le zică nurorile “mamă”? O singură mamă ai pe lumea asta… cea care te-a crescut si care pt tine e “mama”. De ce, după 25-30 de ani în care te-ai gândit la o singură persoană ca fiind mama ta, dintr-o dată… trebuie să fii presat să mai numeşti pe un străin “mamă”? Nu-i nici măcar ca mătuşa de care eşti apropiată sau ca tanti Nuţi din vecini pe care o ştii de mică… e un om pe care te-ai străduit să-l impresionezi de când s-a anunţat prima dată în vizită: să-i nimereşti gusturile cand alegi cadoul, să găteşti ceva comestibil, să calci camaşa fiului ei, să nu zică ea că nu ai grija de el….
Cu ce-s de vină dacă limba română n-a putut inventa un cuvânt mai simpatic pe care să-l foloseşti când te referi la mama soţului tău decat “soacra”?
Tu să-i zici ei mamă! Da’ ea-ţi zice ţie “fiică” sau “fiu”?
E confuz. De exemplu, ma întâlnesc întamplător cu o cunoştinţă de acasă: “Ce faci in Cluj?” o intreb. “Ahhh, am adus-o pe mama la spital!”, zice cunoştinţa. “Tanti Gina???” zic eu. “Nu, soacră-mea. Mama-i bine, acasă cu aia mică.”
Am mai auzit termenii mamă-soacră, sau mama-Veronica. Socrii n-au pretenţii.”
Daţi-mi voie să îi răspund ixuleascăi: tu, icsulească, tu, păi mie asta mi se pare cea mai tare fază dintr-o căsnicie! (io zic asta ca opservator pasiv, că m-o ferit Dumnezo de mierea de pe pişcot). Păi! Uite, de exemplu la mine: la câtă lume mă înjură de mamă în trafic, io m-aş bucura să nu fie numai mamă-mea aia adevărată, adevărata fiică a bunică-mii, care sughiţă fără să ştie de ce! Ia să sughiţe şi soacra, că în afară de să se înece cu o ciozvârtă nu are ce păţi! Păi nu zic io bine, ca de obicei?
Gropare nu ai somn? Te chinuie ai? Te pregatesti pesemne de…
Orisicum subiectul merita dezvoltat mai mult… Da te intelegem, esti surmenat.
Fraticha… soacramea e magyar , es eu roman. De injurat o injur in magyara da cand ii ce ceva ii zic pe romana sa nu se ajunga la confuzii. Odata i-am cerut o muratura, si ea apare cu o matura ( draga de ea ). Deci ,, Ixulesco” pt mine e simplu : am o MAMA si o ANYA. Pece. Love. Berea e ca soacra: E buna numa’ cand e rece !!!
@ lichu: mo… chiar is, bag shutu. Am niste zile ca nici sa fac reclama la dailycotcodac nu am, si Julica nu vrea sa inteleaga! Nu vrea, si pace.
Unde mai pui ca mai exista si stadioane, baruri, cartiere…
Gropareeee? Ce soacra-ta vrei ma?
Deci daca soacra-i sexi ” Fute-a-i pe ma-ta ” e de bine ????
eheee,sunt milioane de cazuri in care soacra-i mama adevarata!!!!
Soacra devine mama atunci cand … as face orice pentru casa… ca sa.. fii tu fericiiitaaa :))
Mai gropare… spunhem si mie cum pot sa fac sa imi apara caroseria cund ma pis la tine pe blog… ca la alti i se vede mufa-rina si mie nu.. si ma oftic de numa’. ca de nu o asmutz pe soacra la tine. Ca e dresata sa sara direct la beregata. 🙂
Mi se pare corect sa ii zici la soacra “mama” doar o data pe saptamana. Duminca la masa! Pragmatic si eficient.
Ce-ai bre cu tanti Nuți din vecini?
Auzi, cică se apuca unu într-o dimineață s-o strige pe pretenă-sa, pe care o chema Nuți, din curtea blocului:
– Nuuuuuțiiiiiiii!
(Nuți nimic)
– Nuuuuuuuțiiiiiiiiiiiiiii!!
(Nuți nimic)
– NUUUUUUUȚȚȚIIIIIIIIIIIIIIIIIIII!!!
La care iese ta-su lu’ Nuți pe geam:
– Ce-ai mă cu fică-mea?
La care ăsta se sperie și se bâlbâie:
– Nu-nu-nu-ți s-a sculat?!?!
soacra, soacra poama acra….:)) si bine a spus-o
amu’.. care cum i-i norocu’. daca e o soacra faina si de treaba si ti-i draga ca o mama [ceea ce nu-i nici imposibil nici contra naturii] de ce sa nu-i zici asa? ce, scade cuiva laptele daca are doo mame? dic.
de fapt formularea completa ar fi “mama-soacra” dar de cele mai multe ori se ofusca soacra ca-i zici soacra, si are pretentii doar de mama 🙂
pe langa astea 2 mai ai si “mama spirituala”, pe nasa-ta, ca asa e , daca te duci la biserica… ei sunt parintii tai de cand ai pus belciug pe deget!
@Romanu’ incearca cu un cont pe gravatar.com (cred ca asta e)
@Romanu’: a naibii coincidenta: si a mea a fost magyar; si tot anya ii spuneam, ca mi se parea ca un nume propriu, nah; D-zeu s-o odihneasca, ca nu mai e; si a fost o soacra de s-o pui la rana, am iubit-o mult si m-am impacat cu ea mai bine decat cu mama mea proprie; vedeti, mai sunt si exceptii, nu -s toate poame acre.
am avut si io un inceput de boala de-asta de se numeste mama-soacra. toata lumea credea ca o cheama “auzitzi” pentru ca asa o apelam
auziti, cand mergem incolo?
auziti, poate ar trebui sa bateti la usa inainte sa intrati, sa nu cumva sa vedeti balauru fara sa vreti!
Poa’ sa fie cat o fi de buna, a-i zice “mama” unei persoane care ti-a fost straina pana la 20-25-30 de ani este foarte peste mana. Mie, de exemplu, imi iese pe gura fals, si din cauza asta imi pare ca ar fi mai degraba ofensator decat magulitor.. Asa ca mai bine un “doamna” sau “tanti” sau “Nuti” cinstit si firesc, decat un “mama” fortat si fals… Oricum asta e o problema care are mari sanse de a fi rezolvata de prima progenitura… Ca aia micii au un dar de a boteza pe toata lumea din jur 😉
Bag sama ca se iveste o problema lingvistica de apartament.
In ce-lula societatii, care va sa zica familia tre’ sa iegziste un langaj propriu, care va sa zica jargon.
Acest jargon se intalneste si in unele meserii, cum ar fi doctor-medicina: “tribluftomedrocazitina sulfurica” poate indica, in functie de intonatie, si “Deplaseaza-te, te rog, in cervixul apartinatoarei Domniei Tale”, si “ExcipiensQS” pentru aspirina.
Parerea mea este ca ar trebui legiferata intern cutuma de adresare cu “Mama” pentru mama proprie si “Ma-ta” pentru adresarea la adresa mamei lu’ cel’lalt.
Eu nici mamei mele nu-i spun “mama”, ii spun pe nume sau Tano, desi nu are nici o legatura cu numele ei. Mamei lui ii spun doamna “ixulescu”. Parerea mea (aia cu care sunt de acord) este ca-i mai bine sa se pastreze o anumita distanta fata de doamna mama lui, mai bine asa, parerea mea dupa cum ziceam.
Desi am auzit si cazuri in care soacra e mai buna ca cea naturala cum zicea @sys, dar acestea sunt extrem de rare.
dap.păreri.io rămân la ale mele…când vezi că’i sinceră,sufletistă,devotată şi’i mama jumătăţii tale dragi, automat ţi’e şi ţie MAMĂ cu tăte actele necesare 🙂 o iubeşti
Zisu’i prost???
erea un banc: erea unu asa de zgircit ca dupa ce i-a murit nevasta s-a casatorit cu sora ei numa’ sa nu o piarza pe mama-soacra.cind e cuminte………. :).tu ai observat ca barbatii nu se cearta cu socrii?oare de ce?
Nu musai sa-i spui mama,nu musa-i sa-i spui soacra,tanti merge de minune cind nu te-nghite si n-o inghiti.Sa vedem pe cine doare mai tare apoi:))
Eu cunosc personal, o soacra excelenta din toate punctele de vedere. Asta nu inseamna ca cele mai multe nu sunt mari scarbe. Arza-le-ar focu’
@liviu
De regula se zice ca cele mai bune rude sunt ………..ale nevestei 🙂
“Tanti” imi place si mie. Chiar are efect?
Apai mai alde Grpoarule, io socot ca etimologic vorbind, soacara e adaptare romaneasca pentru un superlativ fara precedent. Adica daca tot e la moda sa furi articole si sa le pui pe Zu, de ce n-ai face un cuvant englezo-romanizat, ca tot e in tendinte?
Eu zic ca “soacra” vine din alaturarea fonetic fericita a “so” (recte din engleza ar veni “ataaaata de”) cu traditional-mioritic-carpatinul “acra”. Si ca sa exprimi tot intr-un cuvant, ca e greu sa gasesti un mix bun (si nu zic de Maxi Mix), s-a facut cuvantul “SOacra” ca sa ateste acreala colosala si fara de precedent de care poate da dovada o fiinta care candva a fost femeie.
Noa, gropare, o rămas să i se zică mamă, exact din aceeaşi cauză pentru care ielele (turbatele) erau chemate cu nume precum ”frumoasele”/ ”minunatele”, în speranţa (nebună) de a le îmblânzi.
CORECT @Bubulina.in mod normal n-ar trebui sa fie asa.ca doar le iei din casa ce au mai drag sau vi ca piatra de moara pe capul lor.deci baiatu’ ar trebui sa aiba viata ca aloe vera iar fata sa fie tinuta ca-n puf de parintii baiatului.ca doar are grija de el.NU?
Io la soacra-i zac pe nume! Daca nu-i place sa-si astupe urechile.
@Bubulina cite kile trebuie sa aiba distanta asta?adica cit ar trebui sa cintareasca harta pe care-i desenat drumul?sa zicem ca harta ar trebui sa fie la o scara de 1/1000000.a ce zici?nu-i frumos sa-i zica sotia sotului ei:mai n-o mai sunam si noi pe ma-ta ta?ca nu am mai vorbit cu dumneaei de mai bine de cinci ani. 🙂