Mai aveam putin si luam bataie de la un strumf

Umblam prin oraș în căutarea unui prânz. Tocmai înghițisem o supică de linte la Sora și umblam după niscai felul 2, când Allah îmi scoate în față o plăcintărie pe strada aia pe care miticii o pronunță ”boliai”.

Prin fața plăcintăriei trecea o clasă de elevi mici-mici-minioni; care nu se mai termina, așa trecea.

La un 1.85 metri, 80 de kile și stomac gol, Groparu era de neoprit; așa că se strecoară, sprintenel, printre elevi și cere, emoționat, o plăcintă sau ceva! Când aude fix în timpane un protest pițigăiat:
– Heeeeey, eu ar fi trebuit să fiu la rând!!!!

Mă uit în jur – nimeni; mă uit în jos – un puțic de vreo 6 ani. Mic și agresiv, dar și încruntat!
– Ce zici, ficior? întreb.
– Eu ar fi trebuit să fiu la rând!!!

În manualele de prim-ajutor ar trebui inclusă și lecția ”cum să oprești un blogger să-și înghită limba de uimire în fața unei plăcintării”. Păi am fost mai șocat ca Andi Vasluianu când și-a dat seama că dă interviu unei televiziuni agricole!
IMG_7813

Pruncul nu se lasă:
– Treceau copiii ăia și eu am așteptat să treacă și tu te-ai băgat în față!!! Eu ar fi trebuit să fiu la rând!!!

Când eram mic și mă enervau adulții, îi loveam în fluier instantaneu și îi faultam fără prea multe discuții; în amintirea acelor vremuri, devin precaut:
– Tinere domn, dar te rog! Hai în față! Te rog frumos să mă ierți, nu te-am văzut!

Jumate de jumate de jumate de jumate de buletin scoate două monezi de 50 de bani și cere ca-n vestul sălbatic:
– Un covrig cu susan!

Doamna de la plăcintărie nu prea știa ce să creadă; dar o-ncurajez să-l servească pe micul Putin. Care, după ce-și primește covrigul, freamătă de bucurie:
– Susaaaaaan!

Și pleacă în trombă, molfăind.
– Hahahaaa, zic, ce câtamai personalitate pe pruncul ăsta!
– Da! zice doamna și domnul de la patiserie, prea multă! Cam prea multă! și dau din cap dezaprobator.
– Lăsați că-i foarte bine așa, zic. O să aibă suficientă vreme să fie sclav când va fi ca noi.

5 lovituri, dă-i și tu!