Macelarul roman in Germania
Înainte de a scoate alte informaţii despre concertul Meidăn (între noi fie vorba, încă mă recuperez), vreau să vă zic povestea măcelarului sas plecat aiurea. Aiurea, în Jermanica, adică.
Io, fiind din Sibiu, cunosc ceva saşi plecaţi la vaterland-ul lor, în Jermanica. Pe vremuri, pe bani buni, nu amu, când te angajează neamţu’ să-i culegi căpşunii şi primeşti 200 euro pe an, din care îţi trage 400 euroi pentru cazare în rulotă, 30 in cameră.
Şi unul din saşii ăştia plecaţi era mega măcelar. Deci mega! Tăia tot ce mişcă, tranşa, belea, jupuia. Cojea, epila, făcea pedichiura.
Şi merge nenea măcelaru’ în Jermanica, la o măcelărie, să dea o probă de lucru. Nemţii – impresionaţi, ein folk, ein land, ein măcelar.
Îl angajează, pe bani frumoşi. Şi numaidecât începe sasul nostru să muncească, exces de zel, ore suplimentare, toată lumea mulţumită, aiaiai, cât arbeit bagă.
Şi când se gată luna, merge să-şi ieie salariul. Că nu era cu card pe vremea aia.
Salariu – canci. Mereţi discutaţi cu şeful, io nu ştiu nimic, zice contabila, privindu-l nemţeşte pe sasul care o privea – evident – săseşte.
Şi, la şeful cel mare:
– Ce salariu vrei, întreabă şeful cel mare.
– Salariul meu,… munca mea. Mor copiii de foame, arbeit macht frei.
– Nici un salariu, zice neamţu.
– Ba da, trebe, că am muncit!
– Ai muncit, dar ai şi furat, zice neamţu.
– ???
– Da, ai şi furat. Hai cu mine să vezi ceva.
Şi-l duce la intrarea în fabrica de scos carnea de pe oase, şi-i arată un ditamai preşul la intrare.
– Vezi preşul ăsta? Îl vezi, că doară nu eşti orb, deşi te uiţi la mine săseşte. No. Preşul ăsta, de fapt, e un cântar.
– …
– Da. Şi tu zilnic intrai în măcelărie cu 92 de kile, şi ieşeai cu 104, uneori cu 106 kile. Ba, odată ai ieşit chiar şi cu 119! 119 kile, mă.
– …
– Deci nu am ce salariu să îţi dau, că ne-ai furat la carne de ne-ai rupt, zi de zi. În fiecare zi. De fapt, zi de zi, cum am spus adineauri.
Concluzia: in ciuda esentei bune ( ubermensch vorba aia) l-a stricat tara din care a plecat.
De fapt cântarul ăla știa citi. Din buletin. Și buletinul sasului avea un cuvânt care începea cu ”r”.
(În Germania se știe ce e aia ”arbeit” nedefecat?)
tare!!!
[…] This post was mentioned on Twitter by Dragos Mone, Groparu Nemernic. Groparu Nemernic said: https://groparu.ro/macelarul-roman-in-germania/ […]
ba gropare, de ce te iei de bietu’ om, si neamtu’ ala nu pripe nimic, dimineata, cand intra sasu’ se kkse, sera cand iesa, nu mai apuca sa se kkce, si de aici diferenta de kilograme…
lol
Owned! Si a mai lucrat dupaia?
Deci sasul jerman era toata ziua roman!
dej asta e legenda urbana de pe vremea comunistilor …
@ fish: amu vad ca se sugereaza ca il cunosc pe nenea macelarul, dar adevarul e ca nu asa am dorit sa dau impresia, ideea era ca un sas plecat mi-a zis povestioara de azi.; si asa cum sade bine unui mit urban care se resepcta, am fost prevenit ca “il stiu eu personal pe ala!”
Amu, mit urban, mit neurban… cine le mai stie?
Numa’ tu puteai sa stii o astfel de poveste! Deci au si sasii tiganii lor ciorditori! 😀
Bai frate deci cred ca strainii arunca povestile astea :)) rusine Dinu Patriciu. Rusine pixelului albastru ➡
no nu cred ma
Das ist ein post trist. Sehr dunkel. Mai bine mai spus du despre Iron Maiden. Iron Maiden placut mult la inima nost’.
Genial! Cum sa nu iubesti nemtii?! Cum?
chiar tu ai scris ca era un bun belitor. amu si-o belit-o singur
pacat ca era un bun macelar… 🙁
Salut Gropare!
De unde ști cântaru ăla că măcelaru trece peste el?…asta e culmea:)
Apropo…io-s ăla ce ți-o copiat meniu,ăla ce ții dator c-o berulă.Mă acuma știu că mă prea întind…da nu vrei să facem schimb de link? 😀 ❓
Asta nu e numai legenda urbana, e si legenda rurala :)). Eu o stiu de la bunica-mio.
tare.
hăhăhă, să vezi ce era in Comtim…acolo legende 😉
@ Razvan: deci amu chiar prea te intinzi. Plus ca nu ai fost in stare sa nascocesti singur un prim buton din meniu original! Pai ce facem? Crezi ca butonul ala se cumpara cu o bere?
Nu am mai auzit de “proba” asta. Da, stiu, strainii te vor incerca de fiecare data. N-am picat 🙂
Stiusi eu poveste cu nemti plecati la tara lor tata (ca numai la noi e tara muma).
Cica merg ei, sot si sotie, amandoi sudori si dau proba de lucru. Dupa care isi negociaza salariul. Cand ajung acasa, intreaba sotia:
– Ei, cat ti-a dat ?
– 2500 de marci, zice sotul. Dar tie ?
– Mie 3000 …
– Cum asa, face asta siderat ?
– Dar tu cat ai cerut ? intreba sotia.
– Pai am cerut 2500, zice sotul.
– Vezi, eu am cerut 3000.
Se zice ca e adevarata; daca nu cumva ati mai auzit-o, caz in care e mit urbano/satesc.
Petronius – de ce n-ar fi? In strainatate, femeile sunt tratate destul de egal cu barbatii. Daca ea crede ca munca merita 3000 si angajatorul e de acord, a intrat. Celalalt, frumos din partea lui ca n-a cerut 6.500, sa-si cumpere masina din 2 rate.
poate ca nu fura, doar manca 😯
@Iepurasul Isteric: Si slabea si se ingrasa in fiecare zi? Cam greu dupa mine…
=)) =)) =)) =)) =)) =)) =))
si eu lucrez in abator.tot asa a patit si un coleg dea meu.pacat de el.nu doresc sa pateasca nineni