Macelarul de calitate germană

OK, treaba asta s-o întâmplat pe bune în land-ul din Jermanica unde sora gropărească o arde nemţeşte de vreo 18 ani.

Într-o bună zi, niepotul meu mai mare din Jermanica o-nceput să se plângă de dureri de burtică; aşa că – visul oricărui copil – a rămas acasă în ziua aceea, pentru că fuck school, hai s-o ungem cu cârnaţi Thüringer de la Kaufland şi s-o mănânce câinii.

Durerile au persistat şi a doua zi, şi a treia zi; apoi au dispărut, ca să revină după o săptămână.

Aşa că sorella, soră medicală şi mamă năpraznică, a dat fuga cu el la Herr Doktor. Care l-a ciocănit la burtică, s-a încruntat nemulţumit şi a întrebat:
– Ce carne mănâncă der Kind?

În Germania, nemţii nu mănâncă decât carne, de trei ori pe zi câte 2 kile, chiar şi când ţin post; eventual cu foarte puţină slănină, pe post de garnitură. Ceva de genu’:

– Apăi de la super-magazân, i-o zis sorella.
– Nicht gut, s-o încruntat Herr Doktor. Carnea de la super-magazân vine din ferme şi este cu antibiotic, care distruge flora intestinală de la copii, de-aia-l doare burtica. Vă recomand o cură de iaurturi; dar trebuie să-i daţi carne adevărată de la un măcelar de calitate germană, măcar până-şi revine. Unul care are numai carne preparată frumos-frumos, meticulos şi temeinic!
– Păi şi unde găsim noi măcelar de calitate germană?
– De la măcelăria măcelarului de calitate germană, zice Herr Doktor. Este una la vreo 40 de km de aici, vă recomand să luaţi de acolo. Nu are decât porc şi vită şi animale crescute în ogradă, fără E-uri şi augmentin.

Zis şi făcut; niepotu’ o-nceput să bage în el iaurturi ca în frigider, şi cumnatu’ o-nceput să baţă drumuri bisăptămânale la măcelăria de calitate germană, să aducă de-acolo cărniţă; că varza şi cartofii nu au antibiotice, că n-au ce face cu ele. Dar, după o vreme, prinşi cu treburi, nu or mai apucat să meargă în expediţie după carne, ca vikingii, şi au revenit la cârnaţii lor, locali; mai ales că niepotu’ şi-o revenit.

Au trecut câteva luni şi într-o dimineaţă familia îşi halea micul dejun nemţesc sănătos (cârnaţi, chiftele, salam, parizer, tobă, slană, jumeri, Thüringer, Bratwurst, Leberwurst, Carne-wurst) în timp ce citeau presa lor locală. Când deodată cumnatul gropăresc face nişte ochi cât capacele de oală plină cu carne! Ochi de disperare! Şi dintr-o dată îi face un semn din ochi lu’ sorella, şi amândoi fug în pivniţă! Nu ca să facă amor pe furiş pe provizia de carne a familiei, ci ca să-i arate un titlu scris cu litere de-o şchioapă! Care zicea aşa: “Măcelarul de la măcelaria de calitate germană şi-a ucis cu sânge rece ucenicul. Poliţia în căutarea cadavrului”.

Exact. Măcelarul de calitate germană avea un ajutor, o calfă sau ucenic, un turc, mai exact. Şi nu s-au înţeles la bani; şi atunci măcelarul a tranşat, ca să zic aşa, conflictul, cu cuţitul de măcelărie şi, pentru că nu avea cum să scape altcumva de cadavru, l-o tocat frumos-frumos, meticulos şi temeinic, şi l-o amestecat cu celelalte cărnuri fără E-uri şi l-o vândut către onorata clientelă drept cârnaţi nemţeşti. Dacă din capul turcului, pe care nu-l putea strecura drept tacâmuri de viţel, a făcut piftii, acest lucru rămâne în continuare o necunoscută pentru mine; dar, sincer vă spun, nici nu mă prea roade curiozitatea din cale-afară să aflu.

Ba chiar m-aş bucura să nu aflu niciodată.

33 lovituri, dă-i și tu!