Lapte pentru cafea

Sor-mea e soră pediatră. Şi se ocupă de prunci, of cors.

Până să plece şi să se mărite cu altul prin străinătăţuri, sora mea o lucrat la Leagănul de Copii din Sibiu. Mai pe româneşte, un fel de orfelinat pentru copii abandonaţi sau proveniţi din familii mega dezorganizate. Sugari toţi. Nu, nu le dădea ţâţă, deci ne potolim.

Şi, într-o dimineaţă, două colege descoperă că nu mai aveau lapte pentru cafea. Tragedie greacă, doamnelor şi domnilor, căci o soră medicală fără cafea cu lapte se simte ca un potcovar polonez într-un costum de gheişă, într-o piesă de teatru iraniană.

Tu! zice una. Hai să ne băgăm lapte praf, că uite, o rămas de la prunci, de pe secţie; că iară le-o făcut infirmiera 4 tone. Hai să ne băgăm din ăsta! Gata, tu, zice cealaltă; şi deşurubează ele frumos tetina, îşi toarnă în cafeluţe şi se ocupă în continuare de pauza aceea binemeritată, discutînd despre o chestie nou apărută în ţară, numită internet café.

Şi stau ele şi vorbesc, mai pleacă pe secţie, mai revin să îşi termine discuţia (eufemism, deoarece femeile nu termină niciodată discuţiile; deci pe bune, niciodată!). Şi la un moment dat vine ţiganca secţiei.

Ţiganca secţiei era pe la vreo 450 de ani, mai avea vreo 4 dinţi în gură, puţin păr pe cap şi tocmai născuse al paişpelea plod. Fincă la Leagănul de Copii mai adăsta pe acolo ocazional şi câte o amărâtă, gen fată de 19 ani de la casa de copii care rămăsese gravidă, şi care năştea acolo şi mai găsea adăpost încă vreo câteva luni după naştere; sau o ţigancă bătrână, care trăia pe străzi şi care îşi dăduse toţi ceilalţi 13 copii, făcuţi fiecare cu alt bărbat, pe la orfelinate, prin ţară.

Şi ţiganca secţiei se uită prin jur, surorile medicale o hâşâie, ea revine peste 2 secunde, şi vede sticla aia goală!

– Tu! începe ea să urle. Tuuuu! Unde mi-i, tu, laptele, tu, că m-am muls să-i dau de mâncare la copilul meu, tu, şi voi de ce l-aţi aruncat, tu!

38 lovituri, dă-i și tu!