Lacrimi și zacuscă
Se trimite – cu mari eforturi – un pachet de bunătăţuri româneşti (deci cu colesterol delicios) către fata din Anglia, care aştepta o zacuscă ca.pe.mântuire. Serios, nu pot a vă spune cum aştepta, biata: ca Putin o şansă să mai invadeze ceva ucrainean, lacrimi şi zacuscă.
Nu că n-ar fi avut ei prin Anglia magazine româneşti, dar nimic nu se compară cu zacusca mamei.
Şi nici a soacrei nu e de lepădat, vă zic din iesperienţă
Fata mamei are doi copii: o fetiţă prinţesă, fireşte, şi-un băieţel mezin Prâslea plin de personalitate, dornic mereu să le arate membrilor familiei că el contează cel mai mult, lacrimi şi zacuscă.
Şi copiii au primit fiecare câte un cadou identic, tocmai pentru că se ştie că e mai năbădăios şi să nu se distrugă fragilele lor personalităţi cu cadouri diferite.
Şi, pentru că fetiţa a apucat prima să primească, complet aleatoriu, cadou ei identic, băieţelul face o crizuţă (părinţii ştiu cum e) şi, răpus de furie, pune mâna pe prima chestie cu care poate si da cu ea de pamant.
Chestie care era – aţi ghicit – un borcan de zacusca.
No, deci lacrimi. Lacrimi şi zacuscă.
Concluzia?
Copii să învețe să facă zacuscă singuri. Eventual cum să pre- pregătească ingredientele cheie, astfel încât să nu mai necesite nici atâta ulei nici atâta fierbere.
No,nu creed…!!!
„M-ai deposedat de ultima posesie
Și mai mi-a rămas o ultimă obsesie.
Lacrimi amare, amintiri usturătoare
Sunt lucruri care încă mai mă doare”.
ai de plm. si nu am voie sa mananc zacusca. deja mi-a ajuns saliva pe podea.
sa nu mai faci de astea. never ever in viata ta.
Saptamana asta am mai facut 18 borcane
Sa fie, ca le manaca vlajganii mei de numa’. Tre sa ma duc sa le ascund.