Era o zi de vară turbată, în care îţi simţi corpul mai unsuros ca o Scolopendra subspinipes.

După ce fac slalom printre toţi BMW-iştii turbaţi din Floreşti, cea mai de fiţe comună din Gilău, după ce reuşesc să pierd ultimele tomate la magazin, să cumpăr bere caldă (aia rece se terminase) şi pâine de alaltăieri ca o lespede bună de pavat un drum roman, ajung cu nievasta şi moştenitorul din dotare în faţa blocului.

Unde, colac peste pupăză, locul meu de parcare este ocupat.

Deci eu văd nişte culori şi svastici foarte hitleriste în faţa ochilor atunci când cineva îmi astupă locul de parcare! Plus că-n ziua aia aveam şi vreo 15 sacoşe de cărat, că făcusem piaţa şi ne luasem haleu pentru 2 zile jumate. Şi amu trebuia să parchez la alt bloc şi să le car vreo 40 de metri până la scara noastră.

După ce ronţăi nişte blesteme, îmi încord tricepşii şi mă pun pe cărat. Ajung în faţa scării, unde era locul meu de parcare, şi nu mă rabd să nu mă uit la cine-mi invadase spaţiul.

Şi mă crispez tot într-o furie oarbă!

Cel mai penal Opel Kadett din trei judeţe, de prin 1982, înmatriculat în Bulgaria. Vopseaua sărită, parbrizul crăpat, clanţa vai şi-amar. Geamul de la şofer era lăsat jos, şmechereşte. Maşina – parcată oblic, la oha.

Să-i ridic ştergătoarele? mă întreb. La prima abatere nu reacţionez defel, că no, poate omu’ se grăbea mai mult ca mine, dar la a doua îi ridic un ştergător, la a treia ambele ştergătoare, iar la a patra îl blochez de tot, să mă caute dacă vrea să iasă ca să afle nişte noutăţi despre familia sa.

Îl las în plata Domnului, ca un ardelean cumsecade ce mă laud eu pe blog că sunt.

Urcând scările cu plasele pline dau nas în nas cu cea mai exotică familie din spaţiu.

Tocmai ieşeau de la mine de pe palier.

O pirandă plină de fuste, grasă şi lucioasă, cu mustăţi negre şi negi păroşi pe nas, transpirată nevoie mare, îşi făcea vânt cu un pliant de la Baumax jmanglit dintr-o cutie poştală.

Un copil niegru-niegru, fără nici o vină, dar plin de muci bolborosiţi până pe piept.

Şi EL: întruchiparea tuturor clişeelor. Un fel de Tamango tipic ţigan de clan de Ialomiţa cu maieu cu găurele mulat pe un pântec rotund ca de bivol, şlapi, mustaţă rea, pădure neagră pe piept, păr pe umeri, plin de aur, număra tacticos nişte euroi printre ghiuluri în timp ce cobora scările.

Dăm – efectiv – nas în nas. Aproape că m-a picurat cu sudoarea care i se prelingea la vale, pe frunte.

Eu muţesc. El ascunde repede marafeţii şi mormăie un bună ziua, la care îi răspund cu un sughiţ.

Gropărelu începe să urle şi să mi se zbată în braţe, ca apucat.

Intrăm în casă. Las bagajele jos. Nievasta nu se rabdă:

– Ăştia s-or mutat lângă noi!

Îmi venea să pun mâna pe ceva carabină cu repetiţie şi să împart dreptatea prin Floreşti. Ne luaseră locul de parcare, ni-l ocupaseră cu căruţa aia de Opel înmatriculat în Ruse, deci clar că se simţeau ca la ei acasă la mine-n parohie. Ce avea să urmeze? Chefuri interminabile cu interlopi cu lanţuri groase şi grătare pe balcon? Să-şi bată piranda mai des decât face duş? Să îl trimită p-ăla micu’ să vină să ne ceară haleală şi bere de Paşte? Să fumeze şi să bea bere pe scară? Să ne trezească cu manele la 6 dimineaţa?

– Nu cred, tu muiere, încerc eu să potolesc o nievastă care gâfâia fum negru, de păcură, furioasă ca însuşi Satan.
– Ce zici dacă ne mutăm în chirie? Şi aşa nu-ţi place ţie în Floreşti, zice ea.
– Tu muiere! Ştii bine că nu avem bani, îi zic, că doară trebuie să-mi iau mulineta aia de ştiucă.
– Dacă mă enervează, io mă cert cu ei! ameninţă ea.

Nievasta, dacă i se pune goanga, l-ar plezni şi pe Chuck Norris cu mâna pe care poartă verigheta; iar domnul Norris ar schelălăi.

– Nu cred că e cazul, tu muiere, zic.

Oftăm amândoi.

– Las’, că bine-a fi!
– Poate te apuci şi te împrieteneşti cu el, aşa cum faci tu de regulă!!!!
– Io? zic. Cu din ăştia… nici o şansă!

Luăm cina într-o tăcere apăsătoare, ca de familie de mineri chilieni. Ne culcăm cu inima cătrănită.

Trece o zi. Mă sună nievasta la serviciu:

– Iară l-am văzut pe prietenul tău! zice ea.
– Ha? întreb.
– Ţiganu’! Încărca o canapea în maşina aia a lui cu număr de Bulgaria!
– Aha, zic. Şi…? Aţi făcut cunoştinţă?
– Nu! Că nu ne va fi vecin!
– De unde ştii?
– Am întrebat în bloc. Venise numai să cumpere canapeaua de la proprietarul de lângă noi. Atât. Nu-l vom mai vedea.
– Deci nu ne va fi vecin? Deloc-deloc?
– Nici măcar un pic!
– No vezi, tu muiere? îi zic. Vezi? De azi putem continua să-i iubim pe ţigani şi să decretăm pe blog că ne enervează rasiştii.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 25 comments

  1. Cristi-Marius Reply

    Yo nu cred că vei putea să fi rasist, mai ales pe prietenii tăi…, să nu uităm de Ţiganiadă. Poate de la tine aflase bulibaşa de canapeaua vecinului tău…, şi tu te faci că nu şti…
    Mă bucur că de dimineaţă ai reuşit să-i faci pe bmw-işti(cei mai buni şoferi de pe planetă). Bravo! Când dăm o liniuţă? Sau facem un slalom?
    Sau nu mai bine mergem la peşti (asta dacă ai dezlegare la peşte)?

  2. ioana Reply

    Ioooiiiiiii, deci nu mai pot, nu mai pot, nu mai poooot !!!! 🙂
    Deci ma omori cu zile, nu mai pot!
    Te iubesc, Gropare, de nu mai pot!!!
    Fac carcei la stomac de ras, si dau in sevraj daca postarile tale lipsesc o singura zi. Dar asta…. 😈 Priceless!!!

  3. mihai Reply

    da mah.. nici mie nu`mi plac motociclistii.. aia care-si parcheaza BMW-urile in casa scarii blocului meu! tot din Floresti.

    asa ca, pe cand te declari rasist, iti dau si eu motive. ca mie nu-mi place sa fiu.

  4. erik Reply

    Eu nu stiu cum e in Cluj dar in Satu Mare eu nu stiu sa am numele inscriptionat pe vre-un loc de parcare?
    no offence dar asta cu locul de parcare “personalizat” mi se pare o prostie imensa

  5. konskriptor Reply

    Las mo ca te stim noi mai bine! Afara e vocsit gardul si-nauntru e rasistu´/xenofobu´/antigaboru´/ jos masoneria. 😆

  6. sonia Reply

    Mah, nu rade ca io sunt pe cale sa o patesc rau 🙁
    Dupa 16 ani de vietuire pasnica in Militari, umbrita doar de scandalurile si bataile pe locurile de parcare din jurul blocului, am luat hotararea sa ne mutam la rezidential: liniste, paza, parcare subterana, etc. Timp de 2 saptamani cat am fost sa facem curatenie si una alta pe acolo, a fost liniste mormantala. Vineri, dupa ce ne-am mutat cu toate lucrurile, catel si purcel, la 2 minute dupa ce am urcat in apartament si ultimul lucrusor, a inceput sa rasune rezidentialu’ de Guta si Salam. Disperata si in fibrilatii, cobor la paznic si il intreb ce se intampla. Breinlesu’ imi raspunde ca s-a mutat un mare boss rrom (de fapt un tigan imputit ca daca era mare boss isi lua vila cu turnulete nu ap. la bloc…) si ca are nunta. In fine, dupa vreo ora s-au linistit lucrurile, dar tare ma trece un fior de groaza pe sira spinarii la gandul ca o sa se repete grozavia asta. Parca mai bine e sa dai tura cartierului pt un loc de parcare decat sa iti bata maneaua in cap cand ti-e lumea mai draga 😯

  7. Cristi Reply

    Era un banc: Langa un roman se muta un tigan. Dupa o perioada romanul se hotaraste sa vanda casa si sa se mute in alta parte. Pretul pe care-l cerea era de 2 miliarde (lei vechi).
    A doua zi si tiganul scoate casa la vanzare dar cu 4 miliarde nu cu 2 ca romanul.
    Il intreaba romanul: De ce ceri 4 miliarde pe casa ca doar e identica cu a mea.
    Raspuns: eu nu am vecini tigani. :mrgreen:

  8. m Reply

    asta e problema cu nerasistii si cu iubitorii de caini. totu’ e bine, pana cand te trezesti cu ei in brate sau pe picior, dupa caz.

  9. Blejnar Reply

    Bah, pe canapeaua aia a platit TVA-ul?Te pomeni ca si masina a inscris-o in Bulgaria ca sa evite plata darilor deloc multe din tarisoara noastra…

  10. Rasist nationalist xenofob misogin Reply

    Mediocrule come to the dark side, we have cookies!

  11. aviatorul Reply

    Un cetatean ajungand seara acasa de la munca, gaseste usa sparta la apartament. La prima vedere nu lipseste nimic… Doar in patul lui dormea vecinul de dedesupt. Beat mort.

  12. zoologika Reply

    Natura nu te lasa sa fii rasist. Tu ingropi pe oricine indiferent de culoarea din cerul gurii. Totul e sa incepi cu aia care merita primii. 😉

  13. miniyo Reply

    era locu tau cumparat ? daca nu , atunci de unde pana unde e locu tau de parcare

  14. miniyo Reply

    ma prietene nu am nimic cu tine probabil nu suntem compatibil la mentalitate da se vede ca din fata blocului nu pleci si tu esti cel mai pizdos cu limuzina ta de masina

  15. gutza Reply

    e adevarat ca mai sunt sate carora le zice oras in care locul de parcare nu e o problema dar in majoritatea cazurilor si mai ales in militari e chestiune ff serioasa.

Leave a Reply to ioana Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *