La spovedanie

Oare si la Biserica Ortodoxa Germana e asa haos? Ca la romani nu mai stiai la un moment dat care popa impartaseste, care spala pacate cu 2 in1 sampon de covoare si balsam de gura, care canta pe nas si care tine servetu’ ala cu care se sterg batranele si noi la gura dupa ce molfaie pâinica cu vin.

Faza e ca popilor ortodocsi le cam place sa se auda vorbind. Si mie imi place sa ma aud vorbind, dar din respect pentru oamenii in fusta neagra nu am sa ma fac preot niciodata (iarta-ma, mama, ti-am zis ca nu vreau Teologie!)

P-orma – popa m-o intrebat:

1. Cand m-am spovedit ultima data. I-am zis ca demuuuuhuuuuuhult, din clasa a 11-a, si am si bufnit olecutza in ras, asa, sa imi ascund rusinea.
2. Cu ce cred eu ca am pacatuit de atunci. I-am zis ca am minciunit si am preacurvit, ca nu stiam de unde sa incep, si am inceput cu cele mai gustoase. Nu i-am zis ca tin cu Dinamo si ca sunt foarte slobod la gura, dar incorsetat la mintea din corp (fie ea testiculara sau cervicala).
3. Ceva, sau si-o zis lui siesi ceva bolborosind ca un shaman. Eram pe punctul de a-l intreba “Ce faci, parinte, chemi ploaia?”

La final, am vrut sa il intreb asta, dar nu am mai avut timp: parinte, daca un om isi lasa averile bisericii, isi poate lasa si datoriile? Si sunt obligat sa las si cati bani am descoperire de cont, sau ajung aia cash? Si – inca una – aici se poate face donatie cu cardu’?

6 lovituri, dă-i și tu!