La omu’ sărac

Noi, în unele părţi din Ardeal (dar şi în alte părţi ale Ardealului, cum ar fi restul României) avem un crez sacrosanct: nu are rost să te chinui să trăieşti până la o sută de ani dacă pentru asta trebuie să renunţi la cartofi prăjiţi în untură, pe disc; alături de multă carne de porc şi mititei; deci supradoză de prăjeală cu colesterol, Doamnei feri cât ţi se îngroaşă venele. Practic, fatala combinaţie l-ar pune pe fugă până şi pe cel mai permisiv nutriţionist; şi umblă vorba prin târg că aşa s-a şi apucat Usain Bolt de alergat, că şi-a dat seama că n-ai cum să-i faci pe ardeleni să renunţe la haleală cu prăjeală, şi o luat-o la sănătoasa ca să nu-l linşeze .

(apropos de olimpici, la Cluj se caută voluntari pentru Campionatul European de Tenis de Masă pentru Juniori din iulie 2018, poate vă interesează)

Mno. Şi, cum se face de la Dumnezo că prăjelile şi colesterolul îţi induc aşa, o stare profundă de filozofeală (ce e omul? Ce e fericirea? Şi… sosul de grătar să-l facem cu gem de coacăze negre, sau dulceaţă de rozinchini?), am picat peste o asemenea poveste de viaţă, că mi-am zis că e păcat să o ţin numai pentru mine.

Aşadar… uomul nostru locuieşte într-un sat de munte. Şi nu are familie, că o fost acolo ceva treabă că fratele o murit de leucemie chiar înainte să apuce el să-i doneze măduvă… şi no, are grijă de văduvă şi de copiii ei cât şi cum poate.

Şi… om crescut de mic cu animale, o avut o boală de cal. Adică o avut un armăsar aşa de nebun, că dacă era om ar fi fost un biker satanist tatuat cu faţa lui Breivik.

Şi… prima dată, calul o dat cu copita şi i-o rupt coastele. Asta e, s-o dus la medic, l-o reparat.

A doua oară, acelaşi cal l-o prins cu copita şi i-o spart ochiul stâng şi l-o muşcat de ochiul drept. S-o dus la doctor în Cluj, l-or operat, i-or pus placă de titan şi ochi de sticlă la dreptul, că pe stângul l-au recuperat. Fin psiholog, primele cuvinte pe care i le-a spus la ieşirea din anestezie doctorul profesor care l-a operat au fost:
– Tu ştii că nu mai ai un ochi, da???

Şi amu se uită la tine cu un ochi albastru şi cu unul căprui; unul sticlat, altul muşcat!

O vândut apoi calul unui pădurar pe care l-o prevenit că e hiară turbată, dar pădurarul o zis că nu se teme; şi calul l-o şi omorât pe pădurar, aşa boală rea era.

Şi… acuma în weekend, când pregăteam discul ăla plin de colesterol despre care vă spuneam în paragraful I, i-o şi intrat o aşchie de lemn în ochiul ăla bun când tăia ceva cu drujba.

Cine ştie tot proverbul ăla cu “la omul sărac”?

Un fel de: ştiu că ai putregai şi licheni, dar îţi dau şi doi brăduţi şi-un salcâm să crească pe tine, măi copacule.

PS: Din fericire, n-o fost nimica serios, dar mă gândeam, aşa, cum te tot loveşti mereu la piciorul ăla pe care l-ai avut odată rupt.

4 lovituri, dă-i și tu!