La noi, în America (partea I cu poze)

Am rămas dator cu aventurile din State, da? Și bloggerul își plătește mereu datoriile, mai ales dacă nu-s datorii de bani! Spoiler alert: am o tonă de poze la seria asta cu America, că America e foarte fotografiabilă.

Înainte de a merge mai departe, un cuvânt din partea sponsorului: click aici ca să aflați ce este Enel Focus On și cum vă poate ajuta dacă aveți vreo idee inovatoare de start-up în domeniul energiei!

Și, pentru că știu că n-o să citiți comunicate de presă, vă fac aici embed la filmuleț – cine-mi spune la ce minut apare bloggerul, primește ca cadou de Paște multe urări de sănătate de la mine!

Și amu, despre California: păi băi, San Francisco ăsta e un soi de Cluj al Americii! Adică știți faza aia cu dacă mergi la San Francisco, pune-ți cunună de flori în păr? Păi așa trebuia să fie, că era capitala gay a Statelor.

Deci SanFran îi un oraș liberal cu artiști și tăt felul. În loc de rednecșii ăia cu trucks pe care-i vezi în filme că toți merg la ei când începe Zombie Apocalypse, vezi ficiorași în costume hip, cu pantaloni strânși pe picioarele lor subțiri, grăbindu-se la birou în timp ce se țin cu o mânuță de poșeta bărbătească și cu cealaltă sorb un smoothie proteic cu salmon berry,  conopidă și kombucha.

Am locuit în zona numită Tenderloin (cuvât care, în engleză, înseamnă mușchiuleț de animal delicios de comestibil, cum e cel de vită), zonă faină și în același timp plină de oameni fără adăpost. Oare fac grătar din ei de-i zice așa?

Iaca priveliște de la etajul 17:

Aici e de la etajul zero:

Homleșii nu sunt agresivi, dar există un cod al refuzului. Pe care eu nu l-am știut, că eu știu refuza numai românește, nu și americănește, și atunci mi-am luat un fuck you very much când un nene a insistat să-i fac share la niște bani. Altfel, sunt pașnici și amărâți, n-or avut noroc, no, cum am zice noi, în San Francisco-ul Ardealului.

Mno! Statele Unite, doamnelor și domnilor, prezentate de bloggerul vostru preferat, acum, după 4 zile acolo, devenit expert în continentul american! La fel cum, după 5 zile în Dubai, am devenit expert în Orientul Mijlociu, hehe.

Să-ncepem cu-nceputul: așa cum v-am zis, m-am dus încolo cu A380, ăla mare de tot.

Pe care am văzut un film românesc pe Lufthansa!

Și pe care m-am împrietenit cu această bătrânică indiancă, că nimeni nu o ajuta să iasă dintre scaune după ce cel din față se lăsase pe spate și o prinsese acolo între spătare și ea tot mieuna și toți din jur dormeau buștean.

Aeroportul din San Francisco nu e mare lucru, e un pic mai mare ca ăla de la Brașov. Un pic m-am crizat când m-or scanat 3D la ieșire – e gata, de acum unchiul Sam poate oricând să mă cloneze la perfecție.

La intrare, m-or întrebat: de ce ai scris în formularul de intrare în țară că ai adus semințe cu tine? Păi, pentru că am adus. Ce semințe? Apăi… caju, alune, dovleac, din elea. Păi nu știi că nu e voie? Bos, sunt în postul Paștelui, mi-e atâta de foame că aș mânca și pilitură de fier. OK, bine ai venit în America! Doamne-ajută.

Mno: America are trolee…

…piețe de fermieri…

…care nu vând pătrunjel și ridichi de la Selgros, ci chiar ce produc ei – crabi sau ciuperci nehalucinogene.

Mai are și un bacon unsuros, grețos și delicios, plin de colesterol, yummy!

Mai are așa: școlărițe japoneze…

…închisoarea Alcatraz…

…mașini de Poliție ca-n filme, dar asta n-o explodat…

…pescăruși fără de frică…

…Uber (taximetristul clujean care protesta împotriva Uber era în pauză de cafea)…

…protestatari anti-Trump…

…monumente (ăsta era în fața Bank or America; ghidul o zis că simbolizează inima de piatră a băncilor, hihi!)…

…statui (de exemplu, statui cu prieteni ai lui Adolf Hitler! Că doară știați că Gandhi l-a iubit pe Adolf, nu?)…

…pokemoni și tăt felul…

Mno, mă opresc aici deocamdată, mai am vreo 80 de poze să vă arăt, dar mă chișcă ochii, brb, 10x.

10 lovituri, dă-i și tu!