La mecanic

Am gasit si un mecanic normal. Da. Chiar normal. La Sibiu.

– Bă, Marian, îi zic. Uite, îmi fluieră roata dreapta spate, şi-mi bate ceva aiurea, se-aude iiiiii-ddd-crrrrrrr-mmmeeeee, ca la un concert cu Rammstein.
– A, zice el. rulmentul. Ţi-l schimb amu.

Scoate cricul, scuipă în palme, ridică maşina, scoate capacul de la roată, desface antifurtul, desface şuruburile, înşfacă roata cu voioşie, începe să o scoată – şi dintr-o dată se opreşte şi îşi miroase mâinile. Trage aer cu nesaţ în nări. Pufneşte.

– Ce-i ăsta, căcat? întreabă el

Ca să îi aduc rulmentul, a trebuit să plec la ţară, la Orlat, că acolo are Gropăroiu rezerva strategică de piese de Dacie. Şi prin faţa casei de la Orlat trecuseră nişte vaci. Multe vaci. Pe lumea asta există mai multe tipuri de vaci: de carne, de lapte, vaci la volan, vaci la magazin, vaci de instituţii de stat, vaci de bălegat etc. Ei! Prin faţa casei trecuseră multe vaci de bălegat. Şi eu am încercat să ocolesc năcazurile din miezul drumului, dar neavând servo nu am putut face slalom uriaş printre năcazurile văcoase. Cred că nici Schumi nu le-ar fi putut ocoli (de fiecare dată când ceva nu-mi iese la volan, aşa zic; uneori îl mai schimb pe Schumi cu Raikkonen, depinde cum mă simt în ziua aceea, neamţ sau finlandez).

– Da, zic eu. De vacă.

Un pic mă înroşesc, că mai am şi bun simţ printre dotările standard.

– Scuze, îi mai zic.

Tace.

– Să bagi la Loto, dreg eu busuiocul.

25 lovituri, dă-i și tu!