La mahazân
Bună ziua, îmi trebe 20 napolitane care să nu aibe preţu pe ele! Nici un problem, zice domnu, vă ajut eu să luaţi preţu jos.
Bună ziua (la alt magazin), vreau tri kile de mandarine, plus vo 12 banane mai crude; primiţi bonuri d-astea? Nu primim, zice doamna. Ba primim, zice patronu, care o supraveghea cu ochi de hultan. Da’ nu primim! insista doamna. Ba da, zice patronu’, că e client. Primim. Ia bonurile, le pune la el in portofel, scoate bani, mi le rascumpără, le bagă în casa de marcat.
Bună ziua, zice văr-mio, îmi trebe fructe care să arate bine, că le pun în fructieră. Pentru nuntă? întreabă patronu. Da, pentru nuntă. Bun, zice patronu, veniţi cu mine-n spate, să vă alegeţi. Voi vă alegeţi, nu noi, voi vi le alegeţi care vă plac. Nu pune, mă, mâna! urlă la un angajat cu căciulă pe cap care încerca să ajute. Alegeţi-le care vă plac, casă de piatră, sănătate.
Deci – se poate.
Uitai să vă zic că toţi trei patronii îs arăboci.
:)) astea sunt cazuri exceptional de fericite.
Astia crek-s arabii de pe Eroilor :)).
Zau, ii frumos numa sa ne faci pofta!? Zi cu nume, sa ne mearga si noua bine la mahazane! Stim si noi, creste si afacerea lor si primesti si tu cateva kile de mandarine multumire, de sarbatori! Everibodi vil be hapi!
oare ce natii au negotul, negocierea, afacerile in singe? nu dau nume ca apoi risc sa fiu acuzat de diverse, fir-ar sa fie de “politically corect”.
Primii doi, da.
Ultimu e arăbuţ din Sighie, neaoş.
@ catalin: finca noi am fo bobor de agricultori, nu de razboinici (ca ungurii, nemtii sau englejii si spaniolii si portughejii si francejii si cam toata Europa asta civilizata) sau de negustori (ca olandejii). Daca avem supraproductie, ne plangem “apai n-o vint nimeni sa ni le cumpere!” si dam laptele si merele la porci.
romani sigur nu erau…clar
bai mai terminati cu complexele astea de inferioritate! Eu am in cartier la mine o cofetarie si doamna cofetarita e si frumoasa si zambeste si frumos – numai de-al dracu cand a fost ziua mea m-am dus sa-i golesc galantarele. Si asta nu e nimic – sa vedeti ce frumos stie sa manevreze eclerele 😉
@ Night-elf: pai la hangite am stat dintotdeauna bine 😉
@ Groparu: stiu sa faca comert, da’ncelasi timp e futere de greu sa faci tu ca roman, afaceri cu ei ! Tot timpul trebuie sa fii cu ochii pe ei ca pe butelie si niciodata nu o sa obtii preturile pe care le dau conationalilor lor…
@Gropare no, te mariti sau ce ? ca sa nu-ti zic casa de quiatra d’ampulea
@ frm: nu, ca inca nu m-o cerut, da’ o zis ca la Calendele grecesti o sa-mi ieie inel.
Sa stii ca io am fo’ la Calendele alea grecesti, i fain rau, da’ n-au inele, ashe ca iatz gandu’! Te duce cu zaharelu’!
Nu, ca n-are interes, far’ numa daca ii place sa-i cheltui banii.
Gropare, ai dreptate, am dat si eu peste un vanzator arab foarte politicos, nu-i era lene sa deschida gura. Numa daca nu cumva tocmai invata romana, si voia saracu sa faca conversatie. Si poate ca se uita atent la mine ca sa se asigure ca a priceput bine. Da, oricum, a fost de treaba 🙂
O să râzi dar în general arabii ţin destul de mult să fie clienţii mulţumiţi şi chiar le pasă dacă a plecat clientul mulţumit din magazinul lor. Pe români îi cam doare în cur. “Nu-ţi convine, du-te şi ia din altă parte.”
Și românii își au grijă de clienţi, numai că patronii noștri sunt patroni, nu prea stau pe la magazin. Aduc marfa și vin după încasări. Dar când prinzi patronul în magazin o să se aibă grijă de tine. Când patronul nu e, angajatul nu vrea vânzare, vrea să treacă orele de muncă și să vină salariul. Și asta e doar parţial vina lor, pentru că nici nu sunt motivaţi.
Lasa ca nici prea mult zel din partea lor nu e bine.Am langa mine un magazinas ,mergi sa iei un pachet de tigari sau o paine si vanzatoarea incepe sa te intrebe “da’din aia nu vreti? da’avem si asta..” de te apuca sila si chiar daca o data am intrebat-o daca par mai retardata de ma intreaba daca nu vreau toate rahaturile ,nu s-a invatat minte…a doua zi a luat-o de capat.