La mahazân

Bună ziua, îmi trebe 20 napolitane care să nu aibe preţu pe ele! Nici un problem, zice domnu, vă ajut eu să luaţi preţu jos.

Bună ziua (la alt magazin), vreau tri kile de mandarine, plus vo 12 banane mai crude; primiţi bonuri d-astea? Nu primim, zice doamna. Ba primim, zice patronu, care o supraveghea cu ochi de hultan. Da’ nu primim! insista doamna. Ba da, zice patronu’, că e client. Primim. Ia bonurile, le pune la el in portofel, scoate bani, mi le rascumpără, le bagă în casa de marcat.

Bună ziua, zice văr-mio, îmi trebe fructe care să arate bine, că le pun în fructieră. Pentru nuntă? întreabă patronu. Da, pentru nuntă. Bun, zice patronu, veniţi cu mine-n spate, să vă alegeţi. Voi vă alegeţi, nu noi, voi vi le alegeţi care vă plac. Nu pune, mă, mâna! urlă la un angajat cu căciulă pe cap care încerca să ajute. Alegeţi-le care vă plac, casă de piatră, sănătate.

Deci – se poate.

Uitai să vă zic că toţi trei patronii îs arăboci.

17 lovituri, dă-i și tu!