La Kaufland, o minge la fileul călător

Ieri am fitilit: o damă de la nuş ce asigurare care vorbea ca un robot şi care m-o sunat să îmi facă o ofertă de asigurare de sănătate exclusiv telefonică, la care nu, nu se poate trimite contractul ca să-l citesc înainte de a-mi da acordul (EU: “dumneavoastră v-aţi cumpăra o maşină prin telefon?” EA; “Probabil că da!” EU: vă vând furia vişinie cu 9000 lei şi îmi fac asigurarea!”; o funcţionară de la Poştă care s-o loat de mine că de ce nu am trecut destinatarul de vreo 7 ori pe mandat (“de unde ştim noi cine trimite pachetul?” zice ea, oţărâtă; “Vă zic eu: POŞTA ROMÂNĂ!!!!!!” – zic eu :D); şi deci pe Kaufland, deci ce sa mai vorbesc!

– Nu va supărati…

Nu se supără nimeni, da’ tot nime’ nu te bagă-n samă.

Mai caut.

– Nu va suparati, pestele asta nu are pretul afisat. File de cod Alaska, nema preţ!
– Aveţi acolo verificator de preţ…
– De acolo vin, nu-l citeşte.
-…
– Deci?
– Nu ştiu,…
– Şi atunci eu ce fac?
– Mergeţi la casă, şi vi-l citeşte acolo.
– Şi dacă nu mi-l citeşte, nu vă şi blochez casa până se află ce e cu el şi dupe aia poate rămân şi fără peşte, fincă nu e trecut în baza de date?
– …
– Bine, zic, mă duc să îţi fac reclamaţie că vă cam doare fix nu de problemele MELE (troagăru’ aranja ceva pe la iaurturi şi nici măcar nu s-o uitat la mine când i-am vorbit).
– …

Normal că nu m-am dus să-i fac reclamaţie, ce, numa’ cu mine să se poarte urât? da’ am găsit, într-un final, un alt sortiment de file de cod, cu preţu’ afişat. Îl arunc în cărucior, mai cumpăr ce îmi iau eu de obicei – napolitane, un set de greble şi forme de nisip pentru cână mă duc la vară în Saturn, o revistă pentru adulţi, un breloc de chei în formă de sirenă.

La casă – stupoare! Fileul de cod dispăruse de la mine din cărucior. Cum dreeeeeq!!!! Verific, văd că într-adevăr nu e de găsit nicăieri, fug repede înapoi, mai înşfac un file de cod, îl ţin strâns în mână să nu fie călător ca primu’ file, ajung chiar la timp la casă, îl plătesc şi plec.

Dupe aia mă prind cum de am rămas fără primu’ fileu.

Sper ca persoana în coşul căreia i-am pus din greşeală fileul să nu mă blastăme prea tare. Fincă cred că era chiar persoana din faţa mea. Şi care l-o şi plătit, că era cufundată în completat bonuri de masă, şi crecă numa acasă la ea şi-o dat seama că tre’ să mânce peşte.

Iertaţi-mă, doamnă dragă!

19 lovituri, dă-i și tu!