La bazin

De vreo 3 luni am inceput sa merg la bazin in fiecare joi dimineata. Să mă menţin bărbat bine, alfel muierea m-o ameninţat că mă lasă pentru o colegă de-a ei, mai tânără.

La început era mega greu, mai ales iarna, că scularea se dă la 6 fără 10, şi eu o singură chestie iubesc pe sfânta lume mai mult decât somnul, şi anume un al doilea somn după primul somn, somn căruia să te predai până nu mai poţi sta în pat că te doare carnea de cât ai stat, şi tu tot faci pe dracu-n patru şi tot mai dormi vreo 5-6 ore după ce te-ai trezit.

No.

Nu aş fi scris despre aventura mea bazinească numai ca să mă laud că uite ce sportiv sunt eu, cu o mână înot şi cu cealaltă îmi beau coniacul de dimineaţă şi cu cealaltă mână sting cu bere, Doamne-ajută, gata-i postul, liber la preacurvit cu beutură.

Ci ca să vă zic că de multe ori îmi vine să-i întreb pe oamenii de acolo dacă nu-şi fac blog, că deja au tot ce-i trebuie unui blogger, începând cu ortografia impecabilă.

Şi pentru a vă mai zice că azi-dimineaţă am auzit o chestie care m-a umplut de nostalgie.

Eram în vestiar şi ne îmbrăcam toţi – vreo 4-5 flăcăi frumoşi, musculoşi şi bronzaţi, tineri şi epilaţi şi crocanţi. Tinerii ăştia – şi eu, pensionarul, că aşa înot eu, ca un pensionar pe caz de boală.

Şi, la un moment dat, unul rupe tăcerea şi începe să fluiere în timp ce se îmbrăca şi se scărpina undeva.

Ştiţi ce fluiera?

O melodie, mă.

Ştiţi voi ce melodie, mă?

Păi să vă zic: “Noul Bona, Bona Prima/Este mai alb, este mai străluitor!”

11 lovituri, dă-i și tu!