L-am avut o saptamana si m-am indragostit de el

Ni l-au adus proprietarii și l-au lăsat la noi o săptămână astă-vară înainte de a-l duce la ei la țară, prin Auseni. Timp în care bestia asta fioroasă s-a înșurubat încet-încet în inimă, suflet și splină și s-a făcut comod.

Veneam acasă de la serviciu într-un suflet ca să-mi dau jos sandalele mele de pensionar neamț și să fac terapie prin acupunctură cu caninii lui ca niște ace.

Când a plecat, aș fi preferat mai degrabă să-mi dau un plămân, ceva, niște lobi cerebrali, că și așa nu-i folosesc pe toți, numa’ să-l mai păstrez; dar cu soarta-n viață nu te poți juca.

La revedere, pui mic! Ne-om revedea mai încolo, cine știe, sper să nu ți se facă poftă de carne de blogger, că ăla-s, din două hăpăituri mi-ai înghițit toată familia și apoi râgâi ciobănesc-carpatinește.

11 lovituri, dă-i și tu!