Kovesi e profesoara aia de matematică de care-ți era frică în școala generală

Eram în Deltă la un coniac, în jurul focului. Invariabil, discuția cu avocații zboară (mă rog, fiind în Deltă, înoată) către procesele alealalte, alea grele: dosarele Flota, Bancorex-urile și BankCoop-urile, alegerile din Teleorman și tot pomelnicul ăla nesfârșit de procese cu nume grele, procese care fie trenează, fie se prescriu, fie se lasă cu condamnări cu suspendare și apoi ne trezim cu ei în fruntea țării, cu dinți stricați și guverne de pițipoance trecute.
– Mama lor de porci, ziceam noi.
– E! ziceau și ei, avocații.
– Băi! Apropos, ce naiba se mai petrece cu procesul meu?

Am un proces pe care l-am intentat unor plagatori faimoși, cu ajutorul avocaților cu care merg în Deltă (cei care mă citiți de ani de zile știți despre ce e vorba – apropos, săptămâna viitoare vă mai recomand doi avocați foarte buni din Cluj, pentru că merită!). Procesul de plagiat durează de 6 ani (!) și eu încă nu am primit un verdict final (!).
– Ce să se mai audă? Merge mai departe!
– Băi, da’ de 6 ani…?
– Da! Dar rămâne cum am stabilit, da? Nu scrii nimic pe blog despre proces, despre acuzați… nimic!
– Băi, eu asta nu o pot înțelege. De ce nu am voie să scriu despre asta?
– Pentru că trebuie să lași justiția să-și urmeze cursul, fără interferențe. De aia nu e voie nici cu aparatură de înregistrare în sala de judecată, de exemplu, că dupa aia se interpretează.
– Băi, dar voi vă dați seama ce indignare ne cuprinde pentru că din anumite procese nu aflăm nimic? Numai că inculpatul a fost achitat sau condamnat, și atât? Pentru că motivarea instanței vine după 4 luni, când deja nu mai ții minte cazul?
– Așa e sistemul, oamenii ăia sunt foarte solicitați și ocupați; și nu ies la declarații, nu sunt făcuți pentru așa ceva.
– Băi, dar voi de Rudolf Giuliani ați auzit?

”Primarul Americii” a ajuns edilul metropolei New York tocmai după ce, procuror fiind, a dus o luptă îndelungată cu Mafia, luptă în care – nota bene! – a știut și să-și țină presa aproape. Declarații, transparență, conferințe de presă, tot ce vrei. Când deja devenise o figură de notorietate, aproape că i s-a servit primăria pe tavă, pur și simplu nu avea contracandidat. Jobul de primar al New York-ului devenise pasul firesc de urmat.

Ei, voi chiar credeți că Laura Codruța se va pensiona de la DNA?

Mno, aseară am adormit cu fiu-meu și n-am mai apucat să văd și eu faimoasa conferință de presă; dar, pe la 5 dimineața când m-am trezit cu noaptea-n cap și am dat pe privesc.eu, tocmai am văzut nașterea unui Rudolf Giuliani român. Și a venit ca un plasture pe rană, pentru că suntem atâta de disperați, că aveam nevoie de un discurs normal de 2 ore, ca ăsta, ca de aer.

Apropos, ați observat cum, la instaurarea guvernului Pétain Dăncilă, a dispărut steagul UE?


Normal c-ați observați, soroșiști mici ce sunteți (foto via Platforma 100 a lui Cioloș-Soroș)

No, o mică observație care a scăpat șmcherilor de la televiziuni: ia uitați-vă un pic la conferința de presă a Codruței Kovesi, ce mândru i se fâlfâie drapelul UE! Adică ”băieții mari sunt cu mine, băi creșarilor!”


Indiciu: urmăriți săgeata. Săgeata!

PS: A, și cine mai pronunță ”Chioveși”, maică-sa-i pesedistă.

37 lovituri, dă-i și tu!