Karaoke la mare

Ce nu am apucat sa scriu despre mare:

– am intalnit sh romani fericiti care canta mai najpa decat mine;

[google -2071717330122837961]

– era sa-mi fac cruce in moscheea din Constanta, noroc ca m-am potolit; am cerut sa vad daca nenea de la intrare are dinamita la centura, sh la plecare am zis “Doamne-ajuta!” si i-am facut cu ochiu’;

dsc00212.JPG
– am servit ghiaurul din mine cu carne de oaie la restaurantu’ turcesc, nenea care servea era destul de turc si l-am pus sa repete in turca meniu’ pana am simtit ca vrea sa imi zica “anadâ anamu”, care, dupa umilele mele cunostintze de turca inseamna o pomenire licentzioasa a mamei mele, care de fapt e o doamna;

11.JPG
– am papat pastruga, care sigur crescuse in hazna la Metro, un peste cel putin gretzos daca nu mai locuiesti in camin;
– ne-am dat cu autobuzu’ ala hotz si decopertat din Constantza, sh am facut poze la toti marinalii de pe drum (ca erau imbracati in berete ca domnu’ Goe) sh le-am strigat “Sa traiti, domnilor presedinte!!!”
– ne-am dat cu vaporetto prin portu’ Tomis si in exterior, pana in ziua de azi voi regreta ca nu am urcat la bordu’ vasului cu macar doo doze de berula la bordu’ meu; sh pe vapor m-am imprietenit cu cel mai retard baietzel din Constantza, care arăta de 27 de ani, dar de fapt avea abia 12, nu i-am facut poza ca sa nu turbeze. Ex de dialog cu el:
El: “Cum e in Danemarca?”
Eu: “Fain”
El: “OK…”
tot el: “Cred ca Constantza e cel mai frumos orash din Romania!”
Eu: “Si eu cred… si cred ca si Sibiul si Clujul sunt cele mai frumoase orase din Romania!”
El: “Da…”
tot el: “Ce muzica ascultati?”
Eu: “Muzica buna”
El: “OK…”
Eu: “Ablatiunile canguresti ale nefelatziei pot mena fie la pseudo-cinegeticism intempestiv, fie la pelagism atavic celenterat!”
El: “Da…”

– am incercat sa scot camera foto din plasa cu mana cu care tineam tigarea, am reusit sa ma ard la buricel sh sa lepad pe pavaj camera mea proaspat reparata la care deja nu i se mai inchidea obiectivul; camera a scos un clinchet metalic (placut, daca e camera altcuiva) si si-a inchis obiectivul. Am fost foarte happy. Camera mea se reparase singura… the Russian style.

Iar in urmatoarea postare, chiar voi vorbi despre aventurile deltaice.

Deocamdată fără lovituri. Dă-o tu pe prima!