Judeţul Sibiu în NATO

Înainte cu câţiva ani ca România să intre în NATO, unităţile militare din Sibiu se pregăteau de zor pentru clipa în care ne vom aşeza la masa celor bogaţi şi înarmaţi până-n urechi, cum sunt Albania, Lituania sau Islanda (nu râde acolo-n spate, soldat! Că aşa e!).

În aşteptarea marelui moment, se lustruiau de zor toalete cu periuţa de dinţi, se peticeau garduri ruginite cu cremă de ghete, ba chiar ofiţerii ajunseseră să facă duş şi să se mai şi săpunească!

Lăsînd aceste răutăţi apsolut gratuite deoparte, un prieten se nimerise să fie cătană la Artilerie tocmai în perioada aia în chiar Sibiul meu, fostul oraş garnizoană a Imperiului Austro-Ungar (actualmente fărâmiţat în OMV-MOL). În paranteză fie spus, aşa pute locul de militari în Sibiu, că singura alternativă mai răsărită pentru fete, în afară de inginerii de la facultatea din urbea în cauză, erau şi sunt castraveciorii de ofiţer. Este, fetelor? Este, vă zic tot io, că-s de-a voastră şi ştiu!

Şi prietenul meu toată ziua, vorba aia, lustruia tunul şi-l căuta pe la afet. Şi aveau acolo vreo… peste o sută de tunuri, care mai de care mai crăcănat, mai antiaerian şi mai gros şi falnic! Şi unele erau recente, de un an sau doi, altele erau de vreo 10 ani vechime, dar aşijderea de năpraznice; urmau apoi cele din al doilea război mondial, cu care încă se mai puteau găuri blondaje de T34 – asta dacă ne-am apuca să ne războim cu Egiptul. Dar cele şi cele mai inexplicabile erau cele din primul război mondial, alături de bunicele acestora – nişte guri de foc de prin 1908.

Aşa că prietenul meu, sătul să tot lustruiască tunul, l-a întrebat într-o zi pe un gradat:

– Dom’ maior, să trăiţi, permiteţi să raportez…
–  Spune!
– Dom’ maior, am observat că avem aici tunuri vechi de 2-3 ani, tunuri vechi de 20 de ani… tunuri din al doilea război mondial…
– Aşa…
– Păi şi atunci tunurile alea din 1910, sau 1908… alea de ce le mai ţinem? Că lustruim la ele de rupem, şi nu ştim nici măcar dacă sunt în stare să mai tragă vreun pârţ!
– Ei! Păi vezi, copile, că nu ştii?
– Păi…
– Păi da! Pentru că noi vom intra în NATO!
– Păi da, şi?
– Păi şi ăia din NATO, ţările alea cu tradiţie militară cum sunt Luxemburgu’ şi Portugalia, ăia ne vor spune: câte tancuri aveţi? 12.000? Nu vă trebuie atâtea ca să intraţi în NATO… ia casaţi voi vreo 6000! Câte Kalashnikoave aveţi? Vreo 800.000? Renunţaţi la vreo 300.000… Câte guri de foc aveţi? 20.000? Ntz… prea multe, ia casaţi voi vreo 8.000!
– Păi da, şi care-i legătura…
– Păi asta-i legătura, că nu vom casa tunurile astea de 2-3 ani! Le casăm pe alea străbunici, pe care oricum nu le mai foloseam…

După faza asta, io am mare încredere în armata română.

19 lovituri, dă-i și tu!