Jocuri interzise copiilor: astăzi, Angry Birds

Eram la Sibiu, în compania persoanelor de care îţi este mereu foarte, foarte dor, dar de care vrei să fugi în Coreea de Nord după primele 4 minute petrecute împreună: părinţii.

Pe lângă respectabilii mei venerabili, s-a pripăşit şi una bucată văr cu familia din dotare – familie care constă şi din una bucată prunc adorabil de 3 ani. Prunc care, după primele 12 secunde în compania noastră, a început să protesteze vocal că el vrea să vadă ceva cu adevărat cool, că el nu a votat să vină acolo cu noi numai ca să ne audă pe noi discutînd discuţii plictsitoare de oameni mari care sunt cu un picior în groapă, auzi la ei, bătrânii, ăştia au peste 30 de ani.

Ca să-i închidem trompeţica, am scos de sub pernă tableta gropărească – un ipad 2 despre care voi scrie o postare lungă, nu foarte favorabilă, în curând. Acolo i-am pornit Angry Birds şi i-am explicat ce şi cum, ce trebuie să facă cu păsările, care e treaba cu porcii ăia ascunşi.

Apoi ne-am retras într-un un colţ mai ferit, să ne continuăm nestingheriţi discuţiile noastre plictsitoare de oameni mari, de peste 30 de ani, cu un picior în groapă. Gropăroaia (mama gropărească) nu putea sta impasibilă fără să vadă ce se joacă copilul; aşa că se îndreaptă să vadă ce şi cum; iar când vede, odată o aud cum zbiară ca din gură de şarpe:

– Tulai, Doamne, ce faci, tragi cu praştia în animale?!?!?!?!

9 lovituri, dă-i și tu!