Inventivitatea la romuni
Noi, romunii – sunt convins de asta – vom supravietui oricarei cata-clismă planetară, finca suntem popoul ales: asta deja se stie. Fincă am supravieţuit cumanilor, ungurilor, saşilor, naziştilor, comuniştilor, ilieştilor şi ebelor şi chiar decesului lui Michael Jackson, şi dacă aveam io blogul ăsta în altă patrie aş fi fost un blogger mult mai plicticos decât sunt amu. Fincă în alte ţări nu se întâmplă asemenea prăpăstii!
Spre exemplu: luaţi România anilor **, când serviciul militar era obligatoriu, şi era mare footay în unitate. Şi când aduni laolaltă o gaşcă de copkii, e normal ca ăştia să îşi caute distracţiile în cele mai obscure şi întunecate modalităţi, cum ar fi – ptiu! – beutura. Arz-o focu’, da’ domol! că alfel iasă pălinca cu gust specific.
Şi într-o asemenea unitate, un oarecare răcan, zis şi biban, umbla mereu, da’ mereu! beat ca o floricică. Şi veteranii tot se ofticau, că îl tot vedeau rangă şi-l băgau la bulău (nota redactorului: arest) şi se crizau că nu-i găseau beutura, şi se tot întrebau: de unde dreq are ăsta beutură? Şi făceau razii, şi tot ce găseau la el în valiza de lemn era conserve, conserve multe, de carne, roşii, etc. Şi pe măsură ce dispăreau conservele, ăsta se tot îmbăta! Şi ăştia nu-şi explicau cum se îmbată omul de la conserve, de carne şi chiar şi de roşii.
Şi la eliberare, l-au chemat la o întrevedere între câţiva ochi (impari ca număr), şi i-au zis: bueeey, răcane! momentul adevărului: de unde dreq ai făcut tu rost de atâta beutură atâta vreme! Din conserve, le zise fostul răcan, acum caporal sau sergent. Da, din conserve! Fincă mama lucră la fabrica de conserve, şi-mi tot punea beutură în conserve, şi voi – ca proştii – v-aţi gândit că alea sunt conserve de carne, sau chiar – buek! – de roşii!!!
1dush
la 3 July 2009 at 9:15
genial. deci asa fac si astia de la codlea de la inchisoare de-au telefoane in celule. de la voi de la sighie le vin, de la scandia, in cutii de ciorba de burta
)
2Buha Neagra
la 3 July 2009 at 9:48
Groparule, povestea asta e mai tare ca sabia lui Zorro. Sa traiesti si sa te conservi.
3hauleu
la 3 July 2009 at 10:52
nu-i credibila ,
ca daca aveai de mincare – se evapora , la ce laturi primeai la masa , o conserva era – LUX.
Povestea asta e legenda metropolitana.
Am auzit-o si io de muuuuuult de tot.
Alcoolul in armata nu a fost o problema.
Spune unde e cea mai mare concentratie de crishme penale intr-un oras ?
LINGA UNITATILE MILITARE.
Stiut fiind faptul ca cei care lucreaza in armata sint consumatori fruntasi.
4Ciupanezul
la 3 July 2009 at 11:22
Supeeer tareee
) asta e patria mea!
5daddy cool
la 3 July 2009 at 12:12
Suuper veche. Povestea a circulat la zeci de generatii de racani.
6Piticu
la 3 July 2009 at 13:27
Salutare.
Am si eu un blog http://www.sfarsit.com . Daca vrei sa facem un link exchange da-mi te rog add pe mess la id: rfi_scan sau trimite un e-mail la rfi_scan@yahoo.com
Ms fain.
O zi buna
7Sangerica
la 3 July 2009 at 14:24
Sa traiesti!
io nu am facut armata, povestea n’o stiam asa ca fuse…
Don Gropare felicitari maxime pt stilul povestirilor.
8Quadratus
la 3 July 2009 at 16:58
Noah, n-o stiam, ca-s mic si cu ciorapii cazuti, n-am prins vremea cand armata era de musai ca de voie buna. Multzam de pont, bine de retinut!
9Martinel
la 3 July 2009 at 20:45
Da pe aia cu cisterna de la pompieri bagata la reparat dupa ce a fost la interventie la Zarea o stiti? Au umblat aia doo luni manga si mureau aia ca nu stiu de ce:))
10Ionut
la 4 July 2009 at 8:35
bine ca nu faceau `alcool` din pasta de dinti, apa si cine stie ce transpiratie din ciorapi de lana!
11hammer
la 8 July 2009 at 12:38
n-am sa uit niciodata duiosia din ochii prietenului bihorean atunci cand a deschis pachetul de acasa unde straluceau discrete si prietenoase niste fiole marunte da’ dese de licoare…eram dupa doua saptamani de post negru intr-o cazarma din Oltenia:-)