Inventivitatea la romuni

Noi, romunii – sunt convins de asta – vom supravietui oricarei cata-clismă planetară, finca suntem popoul ales: asta deja se stie. Fincă am supravieţuit cumanilor, ungurilor, saşilor, naziştilor, comuniştilor, ilieştilor şi ebelor şi chiar decesului lui Michael Jackson, şi dacă aveam io blogul ăsta în altă patrie aş fi fost un blogger mult mai plicticos decât sunt amu. Fincă în alte ţări nu se întâmplă asemenea prăpăstii!

Spre exemplu: luaţi România anilor **, când serviciul militar era obligatoriu, şi era mare footay în unitate. Şi când aduni laolaltă o gaşcă de copkii, e normal ca ăştia să îşi caute distracţiile în cele mai obscure şi întunecate modalităţi, cum ar fi – ptiu! – beutura. Arz-o focu’, da’ domol! că alfel iasă pălinca cu gust specific.

Şi într-o asemenea unitate, un oarecare răcan, zis şi biban, umbla mereu, da’ mereu! beat ca o floricică. Şi veteranii tot se ofticau, că îl tot vedeau rangă şi-l băgau la bulău (nota redactorului: arest) şi se crizau că nu-i găseau beutura, şi se tot întrebau: de unde dreq are ăsta beutură? Şi făceau razii, şi tot ce găseau la el în valiza de lemn era conserve, conserve multe, de carne, roşii, etc. Şi pe măsură ce dispăreau conservele, ăsta se tot îmbăta! Şi ăştia nu-şi explicau cum se îmbată omul de la conserve, de carne şi chiar şi de roşii.

Şi la eliberare, l-au chemat la o întrevedere între câţiva ochi (impari ca număr), şi i-au zis: bueeey, răcane! momentul adevărului: de unde dreq ai făcut tu rost de atâta beutură atâta vreme! Din conserve, le zise fostul răcan, acum caporal sau sergent. Da, din conserve! Fincă mama lucră la fabrica de conserve, şi-mi tot punea beutură în conserve, şi voi – ca proştii – v-aţi gândit că alea sunt conserve de carne, sau chiar – buek! – de roşii!!!

12 lovituri, dă-i și tu!