Întineresc!

E oficial, de ceva vreme studiez acest fenomen, şi azi-dimineaţă am primit confirmarea definitivă: efectiv am început să întineresc!

În primul rând, ochii îmi sunt mai sclipitori, mai vioi şi mai iscoditori: cu ei scanez lumea cu curiozitatea unui bebeluş, în acelaşi timp supunând ceea ce văd inteligenţei mele analitice, specifice maturităţii.

Obrazul, paradoxal, îmi este mai fin, pielea e mai întinsă, mai curată.

Colţurile ochilor nu mai sunt prăbuşite, ci trădează o prospeţime juvenilă, suspectă şi nenaturală pentru vârsta mea.

Cât despre mişcare – ţin să vă spun că alerg 16 ture de pistă de atletism aproape fluierând; şi la fotbal, deşi nu dau pasele cel mai bine, tot sunt cel mai silitor fundaş de pe teren, şi la final de joc tot nu mă rabd să nu sar de vreo 10-15 ori cu genunchii la gură, că se miră toţi.

Până şi performanţele sexuale mi le-am îmbunătăţit: media mea s-a îmbunătăţit cu nu mai puţin de 42.3 secunde. 42.3 secunde, mă!

Oricum, cel mai suprem argument că întineresc este dat de coşul uriaş şi lucios care mi-a apărut azi-dimineaţă pe nas – semn că, într-adevăr, am revenit la adolescenţă.

34 lovituri, dă-i și tu!