Intalnire cu Ambasada SUA

Astă vară, când trotuarele se topeau de căldură (unde ești tu, Videne…), am dat curs unei invitații din partea a două domnișoare foarte simpatice de la Ambasada SUA, aflate în turneu în Cluj, să ne vedem și ”să ne cunoaștem mai bine”, cum s-ar zice.


Special pentru ocazie, mi-am luat pe mine lenjeria cu stars and stripes

Când te invită Ambasada SUA la o ciorbă, te duci!

Și m-am dus.

Am vorbit despre Cluj, despre România și despre filme independente Usturoaie, domnișoarele avînd mare grijă să se facă că nu se prind când am băgat un spirit de glumă cu ”de ce ați vrut să ne vedem, v-o rugat Obama să vă ajut cu bailout plan-ul?” Firește, m-am abținut de la glume cu luat fetele ostatece. Nu se face din ăstea.

Și am băut ape minerale plate cu cola și discuțiile s-au desfășurat într-o atmosferă de bună înțelegere și neamestec în treburile interne ale altor țări, trăiască și înflorească prietenia dintre cele două popoare surori. Și afară fierbea asfaltul.

Și la final, când m-am prins că întâlnirea noastră s-a terminat, m-am scuzat că trebuie să plec, căci sunt un delicat. Și m-am ridicat de la masă, am dat mânuța cu ele cât de cordial și călduros am putut, și am făcut un pas hotărât în spate, pas de român sigur pe el care e pe aceste meleaguri de 2000 de ani.

Și i-am tras, fratele meu, un cap unui ghiveci cu mușcate care atârna vesel de streașină, că mi-a vâjâit capul preț de minute bune, și domnișoarele ambele au țipat de emoție și o sunat exact ca o frână pusă pe asfalt ud! Și am plecat și le-am lăsat pe ambele în stare de șoc, frecîndu-mă de țeastă cu un aer preocupat de zici că-s șeful Departamentului de Stat care efectiv nu mai știe cum să facă odată pace în Orientul ăla Mijlociu.

5 lovituri, dă-i și tu!