Inca una din Deltă
Ajungem in Deltă, da? Libertate! Puii mei, pentru asta o murit William Wallace. Păi ăla o murit degeaba, ca prostu’?
Şi ne punem corturile pe Lacul Roşuleţ, pe drumul de frontieră şi de costişă ce duce la Chilia, sau la Sulina – depinde, la fel ca restul lucrurilor din viaţa aceasta.
Şi ne punem monturile, ne lansăm beţele, ne întindem scaunele, ne întindem parapleul, ne gonflăm… ăăă… aia… domnişoara… deci barca, ne construim frigiderul la umbra trestiilor unde ne punem salamurile, coropişniţele şi râmele şi viermuşorii de cadavru, şi ne otrăvim cu carcalete (1/5 apă milenară, 4/5 vin alb buuuun) şi dormim ca pruncii, că era seară, şi noi venisem vo 600 km.
Până la 3 dimineaţa.
Când pe drumul de costişe ce duce la Chilia, sau la Sulina (depinde, la fel ca restul lucrurilor din viaţa aceasta) vine un microbuz în miez de noapte, care ne arde un claxon la 3 metri de cort – de am sărit ca arşi! Să ne salute omu’.
Fugim la undiţe, verificăm totul, mai băgăm o pipă, somnul ne era deja farfarisit, dar totuşi ne băgăm înapoi în cort pentru încă o oră de tras la aghioase.
A doua seară repetăm figura, şi iară vine nemernicul şi ne trezeşte, buimaci de somn, 3 ore după ce ne-am pus să dormim.
A treia seară repetăm figura, şi iară vine nemernicul şi ne trezeşte, buimaci de somn, 3 ore după ce ne-am pus să dormim.
A patra seară repetăm figura, şi iară vine nemernicul şi ne trezeşte, buimaci de somn, 3 ore după ce ne-am pus să dormim.
Deja eram exasperaţi. Şi am hotărât, în a cincea noapte, cu mari eforturi, să ne trezim la 3 fără 5, ca să nu ne mai trezească şoferul! Ba, chiar să îl oprim şi să îi cerem CV-ul.
Din a cincea noapte, şoferul nostru nu ne-a mai onorat cu prezenţa. Fapt care ne-a frustrat, pentru că am descoperit că, după ora trei dimineaţa, nici unul dintre noi nu ma aveam somn dacă nu mai eram claxonaţi!
Aşa că nu am mai prea putut dormi mai deloc, aproape nici unul, de atunci încolo, tot sejurul nostru în Deltă.
pe mine ma intereseaza captura. de ce nu ai zis nimic de captura? sau s-a lasat cu shushoiul in batz?
Am luat putintel: vreo 5 crapalai de 7-9 kile, basca vreo 10-12 kile de carasi de 3-400 grame. O facut finu-meu film, ca sa avem dovada, da’ are peste o ora, si daca nu ai fost acolo cu noi nu ti se pare chiar asa funny 😀
🙂
mah ce senzatie mijto ai cand claxoneaza ala in viteza la 2 metri de cort…intr-adevar itzi sare stomacu’n esofag….
vad ca esti pescar adevarat, sti sa zici de captura… trebuie sa te intrebe audienta, ca sa nu para ca te lauzi :))
si dimeniunile monstrului? 😀 pana la cot?
mo… fix in frunte l-am nimerit!
Mai bine va uitaţ la stele. Beaţ un budăi. Indubitabil.
…daca nu l-ati asteptat si voi mai devreme sa-l salutati.
de la deshte pan’ la cot..uite asa avea un ochi!
No gropare, trebuia să se sacrifice unul dintre voi şi să claxoneze la 3.05
Inseamna ca nu mai dormeati in veci in Japonia, pe pescuit de crapi din helesteul templelor :)) Acolo nu se claxoneaza neam! :)) Bine…nici microbuz in viteza nu vazui, ca ei merg in cutiute politicoase ca spatiu in trafic ^_^ Eniuei, funny stories, imi plac! 🙂
@ Misaki: binie, ma, ca esti tu mai sensei decat noi! Gozaimas, ca sa zic asa!
Da, sunt mare sensei, n-am masina eu, dar daca va ajuta, data viitoare trec in viteza pe bicla si claxonez :)) Numai ca “in viteza” ala s-ar putea sa fie relativ