Înapoi dintr-un mujdei

– Până faci tu filmul, zice nievasta, io plec până-n Italia la frate-meu.

Când o aflat că plec la filmări, nievasta o recitit cartea ei preferată, “Tortura chinezească. 1001 căi de a o aplica în căsnicie”, şi nu pierde nici o ocazie să mai pişte din carnea mea dulce. Du-te dă cu aspiratorul, că şi aşa dupa aia pleci să îţi faci filmul; fă duş săptămâna asta, şi aşa dupa aia pleci să îţi faci filmul; apoi: sigur, la mine nu te gândeşti, preferi să îţi petreci concediul la Zalău în timp ce eu văd Roma a opta oară singură.

– Du-te, zic eu, du-te; dar pentru că nu prea avem bani, vezi că n-o să te sun în fiecare seară. Îţi trimit un SMS, totuşi, din când în când, ca să ştii că sunt bine.

Am ajuns în seara asta acasă ghe la Sălaj, şi abia ajuns dau să o sun pe numărul de Italia. Dar îmi amintesc de pactul nostru secret şi îi trimit SMS:

“Toate bune, am ajuns acasă, voi cum sunteţi?”

“Suntem bine, sună-mă de pe fix!”

“Nu te sun, costă prea mult!”

“Hai să băgăm un Skype atunci!”

“E târziu şi mă doare capul!”, îi răspund.

“Suntem bine. Aş fi preferat să mă suni”, scrie ea.

“Nu vreau să cheltui bani. Te sun numai când este absolut necesar”, ripostez.

După o pauză, ea:

“Bine. Înţeleg. Sună-mă dacă apare o urgenţă.”

După 20 de minute, oftez, pun mâna pe telefonul fix şi formez numărul ei. Sună de vreo trei ori, apoi nievasta răspunde:

– Alo, eşti OK? S-întâmplat ceva?

Niciodată glasul nievestei nu fusă mai alarmat.

– Tu muiere, zic, nu găsesc telecomanda în casa asta.

7 lovituri, dă-i și tu!