In Valeriu Tabără de fotografie

Asadar: ajungem in Austria incruntati, pusi pe fapte mari, inarmati cu camere foto. O ora mai tarziu, patru autocare de japonezi plecara din stațiune, dezamagiti, umiliți, infrânți. cc piticu.ro. După altă jumătate de oră, primăria din Zell Am See a organizat o celula de criza si-un simpozion pe tema “ce ne facem cu acesti români care ne fura noua imaginile si fotografiile?”

Acesti români au purces de dimineață prin Kapron, chitiți să fotografieze tot ce miscă: bătrâne fără apărare, pisici, biserici, cimitire pline de austrieci morți, lacuri inghețate, inghețate cu fructe de padure. După care ne-am infipt in prima cârciumă care ne-a iesit in cale si am halit din nou ceva streingenbergerheimstreingungnem, si am beut bere…

Amu, io trebe sa va fac o confesiune: io toata viata mea nu am dat doi bani pe gastronomia saxona. Cam toti care tin de natia asta germanica belicoasa, de la nordicii care halesc ochi de ren de-al lui Mos Craciun crud si zic ca-i delicatesa la nemtii care cartofi cu carne si varza murata, plus americanii care hamburgeri si englezii care fish and chips, cam toti sunt un sauerkraut cu gastronomia. Asta e parerea mea de neinitiat, care cand fierbe un ou zice ca gateste. Dar austriecii astia sunt un fel de “sa-mi bag picioarele in ea dieta, aduceti-mi vitei, porci si snitele, si paispe beri, bitte! Schneller!!!” Bai, deci daca vreodata treceti prin tara alfa a fostului imperiu austro-ungar, va rog io trageti undeva pe dreapta si bagati-va intr-un birt si comandati un oarece. N-o fi mai ieftin ca-n Romania, unde un pranz intr-un restaurant de camionagii te poate costa chiar si 10 lei, dar banii pe care-i dati aici (niste drungkichkeitshtern cu pfannoeleginen plus bere costa pe la 17 euroi) va aduc o haleala de povestit la toti prietenii; si o amintire gastronomica de exceptie, pe care o iei cu tine in mormant, ca doara nu iei euroii cu tine. Si, uneori, chiar nu strica sa mai faci asa, cate un exces gastronomic (tu nievasta, daca citesti; trimite-mi niste bani pls). Chiar va rog daca stiti ceva recomandari de branduri de mancare austriaca sa mi le spuneti, sa le cer la restaurante, sa ma dau marele gurmand gourmet din Floresti, judetul Romania.

Revenind la tabara, dupa ce am halit niste pita cu usturoi si cartofi cu ceva soric crocant de porc cu carne si sos si varza si bere, mi-am instaurat in trupul meu adolescentin un regim dictatorial de lene puturoasa; si, pentru ca abia ce am facut si eu burtica, si am muncit mult pentru ea, m-am hotarat sa plec la hotel inapoi, in timp ce jumatatea mai sprințară a găstii s-a dus la ceva spa, sauna si rampapapam.

Seara am facut sedinta in care am analizat tot ce am fotografiat peste zi; si concluzia serii a fost ca “cu Groparu o s-avem mai mult de lucru decat estimasem”, ceea ce ma umple de bucurie, pentru ca inseamna ca maine voi fi din nou bagat in seama; ca io multe suport, mai putin sa nu fiu băgat in seama. Numai de politaii din trafic nu-mi place sa fiu băgat in seamă; dar asta, nu-i asa? nu este o chestiune care sa ne dea bataie de cap noua, celor mai corecti dintre austrieci.

11 lovituri, dă-i și tu!