În România, roțile sistemului se ung cu palincă

O cucoană aflată în sejur în Turcia la all inclusive, acolo unde într-o săptămână te faci cât stațiunea Mamaia (am scris aici și aici cum a fost la noi), nu s-a răbdat să nu se ducă la bazarul din Alania (amu vreo 12 ani). Experiență multiculturală, ceai, chinezării și magneți de frigider, where you from, my friend? Romania? Gică Hagi! Vlad Țepeș, aman, aman!

Fiind cucoană, i s-a lipit iremediabil inima de o haină de blană de ceva șparanghel polar, ceva rarissim. Băi, din aia de ți-ar trebui sufrageria lui Gigi Becali ca s-o pui pe jos în fața șemineului, altfel nu încăpea! Plus că fac turcii ăștia niște haine de blană la marea artă, zici că-s absolvenți ai Facultății de Haine de Blană de la Orăștie.

Și, după negocieri (numai 1200 de dolari; moca), rezolvă ca nenea bazaristul să le trimită blana în România (se practică practica asta).

Și a sosit haina la ei acasă în Baia Mare, unde s-au dus să o ridice de la vamă.

Fiind alte vremuri și alte tratate cu Turcia, vameșul a fost de neclintit:
– No, apăi doamnă dragă, vama e cât ați dat pe haină, că scrie aici: 1200 de dolari.
– Băi, frate, păi asta înseamnă că o plătim de două ori!
– Asta e, astea-s regulile.

Stau oamenii, se gândesc… refuză.

Apoi fac ce face românul în asemenea situații: sună un prieten, care era – întâmplător! – ceva șef peste vămile moroșene.
– Băi, e groasă situația, că așa mi-o venit de la București, cu vama deja pusă, n-am ce-i face!
– Hai, no, că deja e plătită, cine știe când mai merem în Turcia ca să ne dea otomanul banii înapoi!
– Stai să dau niște telefoane, să văd, că am un coleg care mi-e dator la București. Între timp, pregătește-mi 2 kile de pălincă, că altceva nu merge la mitici. Nu cred că o să ia, că ăștia au de toate, plus că mi-i amic; da’ no, să fim precauți.

Mierea albinelor, roua florilor, lacrimă de inorog, broboane de înger bebeluș! Cea mai bună pălincă a casei și-a schimbat proprietarul cât ai zice teşekkür ederim.

După nici 3 zile, haina era la ei acasă, trimisă prin livrare expres. Fără vamă, fără nimic, gratis ca aerul.

După nici o zi, îi sună prietenul lor vameș:
– Mai pune-mi 2 kile de pălincă pentru bucureșteni, că te roagă frumos și respectuos, că n-am putut negocia mai puțin.

 

 

15 lovituri, dă-i și tu!