In afara de durerea dintre coaste,

mă mai încearcă o înţepătură puternică în ceafă, care merge mână în mână cu un ţiuit puternic în urechi, ca şi cum instalaţia de sunet de la AC/DC face teste la mine în bostan. În lupta dintre capul meu şi tăblia patului, se pare că totuşi tăblia a fost mai rezistentă: smocurile de păr cu sânge închegat lipite de ea au rămas mărturie peste timp a bătăliilor feroce desfăşurate cu puţin timp în urmă. Cred că multă, multă vreme nu voi mai putea să mă întind în pat fără să mă apuce un tremur nervos, fără să-mi amintesc de cruzimea cu care am fost bătut măr şi de cum am cerşit îndurare.

Pe lângă capul aproape spart şi desfundat, o mână mi-a fost sucită brutal la spate, şi acum îmi atârnă inertă pe lângă corp. Urechea mi-e sfâşiată, buza de jos spartă, şi în dimineţile noroase scuip sânge cu vinişoare negre de la un pumn în esofag bine ţintit. Două degete de la picior mi-au fost muşcate, şi coapsa stângă zdrelită până la os. Când merg şchiopătând nu mă pot sprijini de perete, pentru că ambii umeri mi-au fost dizlocaţi, şi doar gândul că îmi folosesc braţele îmi provoacă dureri inimaginabile. Ochiul drept e roşu ca purpura, o nară îmi flutură în vânt, şi mă uit la lume ca Băsescu, cu ochii picior peste picior. Mă gândesc foarte, foarte serios să-mi tratez durerile de coloană cu morfină, dar sunt încă în căutarea unui medic care să mă rezolve, pls daţi mail dacă ştiţi aşa ceva.

Şi când te gândeşti că toate astea le-am păţit pentru că m-am prefăcut, în glumă, că le confisc nepoţilor ursul lor polar de jucărie…

32 lovituri, dă-i și tu!