Hei, văru’ tocmai.ro, is there anything that you could do for me?

Băi Văru, uite cum stau lucrurile.

Am urmărit îndeaproape toată tărășenia cu Liviu Vârciu pregătită pentru tocmai.ro. Am văzut că voia să-și mute părinții în altă casă, și asta repede-repede. Mno, omul se grăbea, nu ca ardelenii. Partea nasoală era că – așa cum șade bine bărbatului care lucrează zi lumină pentru familia lui (nu putem fi toți bloggeri; aia-i clar) – omul nu avea vreme de umblat prin oraș. Îl înțeleg, și eu când mi-am luat garsoniera nu am umblat decât vreo 9 luni (posibil să fi putut rezolva în vreo două, dar nu aici, în Ardeal, unde pregătirea a durat 7 luni).

Preocupat de problema lui, nu a ezitat să o comunice în stânga și-n dreapta (așa-i dacă nu ai blog; mergi la TV și spui ce te apasă). Când a ajuns la urechile tale, am văzut că te-ai implicat degrabă. Am văzut că ai umblat prin cartiere, ai analizat, ba chiar ai discutat și cu vecinii (să știe oamenii unde se mută) și nu te-ai lăsat până când, într-un final, ai făcut rost. Nu știu cum, dar ai făcut rost rapid.

E foarte bine, așa trebuie.

Am aflat apoi, după ce te-am urmărit și pe Facebook, că nu ți-a fost chiar așa de greu; pentru că aveai la dispoziție, pe tocmai.ro, nu mai puțin de 725.000 de anunțuri cu de toate, de la imobiliare, autoturisme, mobilier, haine, electronice si electrocasnice, cosmetice, produse agricole la submarine și portavioane (OK, nu încă, doar îți dai seama că dacă aveai așa ceva de vânzare mă mutam din Florești direct pe portavion).

No, și de-asta  îți scriu acuma: nu-mi faci și mie rost de o fregată militară? O ancorez frumos pe Someș, dorm în ea, gătesc în ea, beau ceaiul pe covertă și salut dimineața cu 9 bubuituri de tun. E unul din visurile mele cele mai arzătoare!

Altfel, e bine tușica? Spune-i c-o pup și că mi-e dor de plăcinta aia de mere cu scorțișoară fabuloasă pe care numai ea știe s-o facă.

Te pup, Văru, numa’ bine.

10 lovituri, dă-i și tu!