Hai, copile, odată!

Dimineața, când ești în întârziere, e cel mai bun moment ca să-i arăți lui tati comorile adunate în ziua de dinainte.

– Tati, hai să-ți arăt ceva.
– Copile, hai că e târziu.
– Numa’ un pic, nu durează mult.
– Știu, dar iar întârziem.
– E o sămânță pe care am descoperit-o eu în curtea școlii ieri.
– Bun, dar poți să mi-o arăți pe drum.
– Nu, că uite, aici mai am patru castane…
– …hai să mergem…!
– …și o frunză, dar s-a rupt…
– Bun, pornim?
– …și uite aici, o bucată de frunza care s-a rupt…
– HAI, FICIOR…!
– …ți-am arătat ghinda? Uite ce ghindă!
– Coptile, plec fără tine, acum!
– …gata, am găsit-o! IA UITE CE SĂMÂNȚĂ MARE!!!! Dar… ioi, NUUUU…!!!
– Ce nu, mă băiete, ce nu?!?!?!?!
– Păi, uite, acuma miroase a buzunar.

Și mi-o înfige drept în nară.

3 lovituri, dă-i și tu!