Grijă cu florile în taxi

8 Martie, da? Ziua sublimelor, frumoaselor, cuminţilor şi paşnicelor femei din viaţa noastră (am scris paşnice? Aia e din cauză că mă vede neivastă-mea ce scriu).

No: ca un soţ devotat, de 8 Martie, în loc să vin acasă să sărbătorim cu mici şi bere, am plecat la film fără ea. Adio seară romantică, muiere, petreace ziua femeii schimbînd pempărşi.

Da’ io trebuia cumva să compensez lipsa asta cronică de romantism în relaţie, mai ales că-s un romantic curabil. Aşa că mi-am stabilit un plan diabolic: fac duş (obligatoriu), pun un ţol mai festiv pe fizic şi, în pauza de masă, după ce termin cu emisiunea la Transilvania Live (unde fusesem invitat la o emisiune), dau fuga, îi cumpăr nişte lalele (florile ei preferate) şi îi fac o surpriză cu ele la muncă, să o văd cum se fâstâceşte şi avem şi noi o întâlnire de gradul I fără să mă certe prea tare.

Zis şi făcut: după emisiune, fuga-fuguţa la Sigma, la florăria Magnolia (băi frate, acolo era o înghesuială de cred că toată Olanda o scăpat de recesiune, aşa cumpărau românii la flori, ca turbaţii!), îi iau lu’ nievasta vreo 15 lalele (am încercat să negociez preţul, da’ o zis că unde mă cred, la florărie?), după care am fugit să scot bani de pe card (nu le mergea POS-ul), apoi am revenit, am luat nutreţul şi fuga-fuguţa, contratimp, la taxi. Unde am pus florile în poală şi am dat bice până la ea la serviciu – care se află într-un cunoscut centru comercial al oraşului nostru capitală a Transilvaniei.

Ies din taxi, nu înainte de a-i da ordin să mă aştepte, intru în centrul comercial şi mă îndrept, păşind maiestuos ca un zeu, către biroul ei.

No: fiind 8 Martie, centrul comercial era înţesat de bărbaţi care le cumpărau la neveste fiare de călcat şi aspiratoare de 8 Martie; şi gajici şi femei, puzderie. Şi toată lumea se uita la mine cum umblu eu cu 15 lalele în braţe, de străluceam de atâta polen pe geacă. Şi mai ales gajicile se uitau la mine, cu invidie (aşa credeam eu) şi apoi îşi coborau privirea către pantalonii mei să mă verifice, că se ştie că cine duce flori la nievastă stă foarte, foarte bine cu testiculele, şi ele tot evaluau. Şi se umfla orezul în mine de ce romantic pot fi eu, şi chiar umblam un pic cu prohabul mai scos în evidenţă, poftiţi, doamnelor şi domnişoarelor, priviţi tot prohabul meu, oricum îs luat, haha, ce tare sunt eu.

Şi am dat buzna la şefa destinului meu în birou, şi ea toată s-o fâstâcit ca o şcolăriţă când m-o văzut, şi am pupat-o şi i-am dăruit florile, şi ne-am mai pupat o tură, şi gata, am spart-o. Şi apoi am fugit repede către taxi, că mi se termina pauza de masă.

Şi când m-am suit în taxi, am observat că din lalelele alea olandeze pe care le ţinusem eu în poală se scursese sucul ăla cu chimicale în care le ţine la florărie, plus nişte muci de sevă de lalele, fix la mine pe şliţ. Arătam de parcă tocmai pierdusem bătălia cu o afurisită de incontinenţă urinară cronică, aşa cum le şade bine moşnegilor care nu mai au bani de prostamol.

11 lovituri, dă-i și tu!